Nu sunt chel, dar port ochelari de vedere! De aproape 10 ani, imi dedic mult timp studiului, incercand si eu sa inteleg, ce este in neregula cu poporul roman si de ce nu facem nimic pentru a reorganiza sistemul national sportiv?

Nu este un secret pentru nimeni ca Romania face nota discordanta in ceea ce priveste politicile de dezvoltare a domeniilor sport si tineret. Intr-un context european in care, celelalte state au o ”mostenire” incontestabila in ceea ce priveste infrastructura dar mai ales resursa umana (eforturile lor sunt cele de a moderniza, construi si de a adapta la cerintele moderne sistemele), Romania nu poate nici macar ”varui” ceea ce este construit prin anii 70-80 ai secolului trecut.

Poate par prea exigent si afirmatiile sunt putin fortate, dar cu siguranta nu sunt departe de adevar.

Cum a ajuns Romania in aceasta conjunctura?

Simplu!

In ultimii 25 de ani in Romania sportul nu a avut loc pe agenda omului politic roman, decat conjunctural si la modul declarativ fara a fi luate masuri odata cu necalificarea la campionate europene sau mondiale, rezultate slabe la JO, etc.

Desi regresul sistemului national de sport este vizibil de la an la an, factorii de decizie  (ministerul/autoritatea de resort, guvernul, parlamentul) nu gasesc solutii de redresare.

Dar o mare enigma pentru mine, este de ce lumea sportului nu gaseste calea sa se faca inteleasa si sa produca schimbarea?

Spunea cineva, ca declinul a inceput de la o mare greseala a unui mare manager roman, fost presedinte al Comitetului Olimpic, Ion Tiriac. In momentul preluarii presedintiei acestui for, in demersurile de a face loby pentru a obtine finantare si sprijin, a inceput sa se plimbe cu marii nostri sportivi campioni olimpici pe la toate marile companii, pe la oameni din lumea politica. Nimic rau pana aici, nu?

Ion Tiriac este unic dupa umila mea parere. Nu multi in lume au aratat ca pot avea performanta si in sport si in afaceri. Eu cred ca acest lucru nu s-a inteles.

Ei bine, rolul de promotori ai miscarii sportive din Romania, a fost incet – incet schimbat pentru campionii nostri, in factori de decizie, preluand fraiele si destinele natiunii din acest punct de vedere. Uneori oamenii devin orgoliosi si tentatia de a bifa in cv o pozitie importanta este mare si nu poate fi refuzata.

Ceea ce nu a inteles nici Ion Tiriac dar nici lumea politica este una dintre cele mai importante recomandari ale Comisiei Europene: neimplicarea politicului in sport, mai ales in sfera deciziilor (Carta Alba a Sportului).

Poate multi nu sunt de acord cu mine, dar trebuie sa admitem ca a fi manager sportiv este una si a fi mare campion este altceva.

De exemplu, am avut multe discutii cu Gabi Szabo (pentru care am tot respectul si admiratia mea ca sportiv) in perioada in care era consilier al ministrului Banicioiu. Eram in perioada in care faceam o radiografie a sistemului sportiv din ministerul educatiei, incercand sa inteleg ce nu merge dar mai ales cine suntem si ce masuri de optimizare pot fi luate. Multe dintre date si idei le-am impartasit impreuna,  dar cand a ajuns ministru, la prima discutie vizitand-o sa o felicit, nu mai era de acord ca viitorul sportului romanesc este activarea asociatiilor sportive scolare, practicarea in mod continuu si sustinut a minim o ramura de sport de catre toti elevii?

Eu nu afirm ca Gabriela Szabo a fost un ministru slab, dar pot sa o acuz ca nu a avut curajul sa produca schimbarea! Schimbarea pe care toata natiunea o asteapta!

Sau poate nu a stiut cum? Si nici ajutata!

Pe de alta parte, clasa politica poarta nu numai o mare responsabilitate, dar si o mare vina!

Partidele politice cauta in notorietatea sportivilor nostri, solutii pentru a creste in sondaje, de a obtine voturi.

Traim din pacate intr-un cerc vicios si nu gasim solutii. Trece timpul pe langa noi si o sa plangem ca nu avem rezultate, ne vom lamenta continuu pana cineva va fi capabil sa se faca inteles.

Nici atunci nu va fi indeajuns! Atunci politicul va trebui sa isi asume responsabilitatea de a produce schimbarea.

Este foarte clar si evident. Avem nevoie de o strategie pe termen mediu si lung. Din pacate materiale sterile fara idei materializabile au tot circulat prin lumea sportului.

Consecinţele privind politicile neflexibile si inexistenta unei strategii pe termen mediu si lung în domeniul educaţiei fizice şi a sportului au condus in ultimul sfert de secol la:

• afectarea stării generale de sănătate a naţiunii;
• diminuarea drastică a obişnuinţei de practicare a sportului şi a educaţiei prin sport;
• slabele rezultate sportive în plan internaţional;
• indicele crescut de mortalitate având la bază alimentaţia haotică;
• lipsa efortului fizic verificat/controlat ştiinţific;
• creşterea consumului de droguri şi substanţe interzise;
• creşterea consumului de tutun şi alcool.

Ce ar trebui sa reglementeze o astfel de strategie?

Punctele principale ale acestei strategii trebuie orientate către:
1. creşterea gradului de participare activă a populaţiei de toate vârstele la activităţi sportive cu caracter permanent, în interesul păstrării şi ridicării nivelului de sănătate individuală, al ridicării nivelului de coeziune, integrare şi încredere socială a membrilor societăţii etc.;
2. creşterea gradului de practicare a activităţilor sportive, cu precădere în rândul copiilor şi tinerilor, în scopul formării şi dezvoltării lor pentru a deveni cetăţeni activi, educaţi şi responsabili;
3. creşterea gradului de implicare a factorului uman generator de plus valoare şi dezvoltare economică, prin iniţiativa privată şi încurajarea investiţiilor în sport, pentru crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltarea acestui sector ca unul din motoarele relansării economice a ţării;
4. creşterea nivelului şi calităţii reprezentării României ca generatoare de excelenţă şi în sportul de preformanţă la cele mai înalte cote ale competiţiilor sportive desfăşurate pe plan mondial;

 De ce are nevoie Romania pentru a implementa o strategie?

Condiţii generale de aplicare a strategiei:
a) implicarea societăţii civile, integrarea tuturor membrilor comunităţii locale în acţiunile de promovare a educaţiei prin sport;
b) promovarea valorilor democraţiei, integrităţii, spiritului de fair-play, respectului, egalităţii, nediscriminării;

c) transparenţă în alocarea fondurilor financiare; participarea cluburilor sportive la licitaţii de programe pentru calendarul anual sportiv;
d) stimularea excelenţei în toate sporturile, creşterea numărului de sportivi de înaltă performanţă cu rezultate remarcabile;
e) încurajarea parteneriatelor între şcoli, licee, universităţi, consilii locale, asociaţii sportive în vederea dezvoltării sistemului naţional de educaţie fizică şi sport prin modernizarea, construirea şi întreţinerea bazelor sportive, precum şi prin organizarea şi dezvoltarea unor acţiuni/competiţii care să contribuie la îmbunătăţirea stării generale de sănătate şi a promovării performanţei şi spiritului de fair-play;
f) extinderea participării copiilor şi tinerilor la activităţile sportive organizate în cadrul sistemului preuniversitar şi universitar, precum şi la acţiunile între comunităţi;
g) promovarea tipului de educaţie prin sport, prin promovarea mişcării şi cultivarea gustului pentru participare la competiţie în familie ca mijloc de dezvoltare individuală şi de combaterea a efectelor nocive ale sedentarismului şi lipsei de mişcare, a criminalităţii şi a consumului de substanţe interzise;
h) combaterea şi prevenirea dopajului în sport;
i) prevenirea şi combaterea violenţei în sport;
j) dezvoltarea fenomenului voluntariatului în sport, precum şi a implicării animatorilor în circuitul sportiv;
k) afirmarea valorilor etice, a imaginii sportului şi a publicităţii sportive;