Bugetul MTS in anul 2015 a fost in valoare de 366.013.000 Ron insemnand 82.250.112 Euro (0,052% din PIB). Valoarea veniturilor proprii a fost estimata la nivelul a 119.300.000 Ron si realizată in valoare de 169.300.000 Ron, diferenţa reprezentand contribuţie de la bugetul de stat (196.713.000 Ron). Din datele furnizate (MTS buget-2015), avem o proiectie a veniturilor proprii (estimate in milioane ron) pentru urmatorii trei ani, astfel: 125.3 in 2016, 132.5 in 2017 si 139.8 in 2018. Parghiile de a creste aceste venituri, sunt limitate si tin mai mult de factorul politic si pachetul legislativ din domeniul sportului pe care il asteptam cu totii de mult timp.

‘’Bugetele instituţiei (MTS, n.a.) au fost construite prin ajustarea sumelor alocate în anul anterior pentru încadrarea în limitele impuse de ordonatorul principal de credite, respectiv MECTS reprezentând aproximativ 0,05 % din PIB anual realizat în perioada 2010 – 2012, fără a se ţine seama de necesităţile de finanţare ale activităţilor sportive.’’
*sursa Raport Curtea de Conturi 2013

PIB ul Romaniei, a avut in perioada 2000-2015 o evolutie interesanta (sursa INS). Cifrele sunt estimate in miliarde euro. Plecand de la 100 miliarde in anul 2000 ajungem la 167,8 in 2008, scadem la 151,3 in 2010 ajungand in 2015 la 169,9 miliarde euro. Exceptand perioada 2008-2013, putem afirma ca Romania a avut o crestere economica frumoasa.

Din pacate investitiile in infrastructura sportiva nu au avut loc in agenda guvernelor din aceasta perioada, exceptie facand Stadionul National Arena, Arena Cluj, Sala Polivalenta de la Cluj si cea de la Craiova. Nici bugetele alocate sportului (ministerului/autoritatii de resort) nu au suferit o crestere semnificativa.

sursa: Raport anual INS.

Fondurile alocate federatiilor sportive nationale sunt ÎNGRIJORATOR DE MICI şi insuficiente.

Cu cei 0,052% din PIB alocaţi acestui domeniu avem în 2015 o medie de 0,87 euro/cap locuitor.

Alocaţiile bugetare în statele UE pentru aceeaşi activitate sunt cuprinse între 27,00- 62,00 euro/cap locuitor (Handbook on Economics of Sport-UE&USA).
Aceste bugete au fost alocate sportului şi tineretului “la pachet”, realitatea arătând că, de fapt, pentru fenomenul competiţional sportiv (pregătire centralizată şi reprezentare a României în competiţiile internaţionale) au fost distribuite fonduri care ţin de domeniul ridicolului.
Finanţarea celor două programe naţionale: Promovarea Sportului pentru Toţi şi Promovarea Sportului de Performanţă este efectuată de cele mai multe ori insuficient, fără criterii stabilite în funcţie de factorii reali ai ecuaţiei – populaţie, număr de discipline sportive practicate şi numărul de sportivi legitimaţi sau persoane integrate, rezultate anterioare. În anul 2011, sumele alocate pentru cluburile sportive si asociatiile judetene pe ramura de sport au fost de aproximativ 120.000 euro, in anii 2013-2015 in valoare de o (zero) Ron, renuntandu-se finantarea acestor proiecte.
Deşi este stabilit ca program independent, “Programul Naţional de Reparaţii şi Întreţinere a Bazelor Sportive” nu primeşte nici o alocare de fonduri.
Principiul finanatarii in Romania este cel de alocare a unui (1) leu la 1000 lei solicitati prin programe. Ca termen de comparatie, putem aminti ca aproximativ 750 milioane euro in fiecare an reprezinta valoarea contrabandei cu alcool in Romania aceasta suma fiind aproape de necesarul financiar pentru domeniile sport si tineret ale Romaniei. Foarte putini bani sunt redirectionati din pacate catre sport.

Motivaţia absenţei banilor are de fapt la bază doua mari probleme:
a. o necunoaştere şi o ignoranţă aproape totală, din partea factorului politic, a ceea ce înseamnă de fapt adevărul despre stare generală a sportului în România şi a pericolului real cu care se confruntă naţiunea;
b. o neputinţă şi o blazare nejustificată a specialiştilor din domeniul sportului care nu reusesc sa determine schimbarea prin prezentarea de date si statistici centralizate care sa sublinieze pericolul in care natiunea romana se complace mai mult sau mai putin constient;

Sportul în UE şi în lume. Scurtă analiză comparativă
Din punct de vedere organizatoric, în marea majoritate a statelor europene sportul are un minister de resort, subliniind importanţa acestui fenomen în dezvoltarea societăţii.
Activităţile sportive intră sub incidenţa legislaţiei UE. Acest lucru este specificat, în detaliu, în Documentul de lucru al Comisiei Europene şi în anexele acestuia.
Legea concurenţei şi dispoziţiile privind piaţa internă se aplică în domeniul sportiv în măsura în care acesta este văzut ca o activitate economică.
Sportul face, deasemenea, obiectul unor aspecte importante ale legislaţiei UE, precum interzicerea discriminării din pricina naţionalităţii, dispoziţiile referitoare la cetăţenia persoanelor din Uniunea Europeană şi la egalitatea între femei şi bărbaţi din punct de vedere al ocupării forţelor de muncă.
Specificitatea sportului european poate fi abordată din două puncte de vedere:

• Specificitatea activităţilor sportive şi a regulilor sportului, precum competiţiile organizate în mod separat pentru bărbaţi şi femei, limitarea numărului de participanţi sau necesitatea de a păstra incertitudinea cu privire la rezultatele competiţiilor, precum şi de a menţine un echilibru concurenţial real între cluburile participante la aceeaşi competiţie;

• Specificitatea structurii sportive, luând în considerare în special autonomia şi diversitatea organizaţiilor sportive, o structură piramidală a competiţiilor plecând cu nivelul începător şi până la cel de performanţă şi mecanisme de solidaritate organizată între diferitele niveluri şi operatori, organizarea activităţilor sportive la nivel naţional, precum şi principiul existenţei unei singure federaţii pentru fiecare sport în parte;

Jurisprudenţa instanţelor europene şi deciziile Comisiei Europene arată faptul că specificitatea sportului a fost recunoscută şi luată în considerare şi oferă orientări cu privire la modul în care legislaţia UE se aplică în domeniul sportului.
În conformitate cu jurisprudenţa stabilită, specificitatea sportului va continua să fie recunoscută, dar nu va putea fi interpretată într-un astfel de mod încât să justifice derogarea de la aplicarea legislaţiei UE.
România trebuie să revizuiasca legislaţia în domeniul educaţiei fizice şi a sportului, cadrul organizatoric şi suportul financiar.

În analiza comparativă de mai jos vom folosi două din sistemele de organizare din UE.
Anglia care a organizat în 2012 Olimpiada de la Londra, iar Polonia a fost coorganizatoare, alături de Ucraina, a Turneului Final al Campionatului European la Fotbal din 2012.

Polonia are o populaţie de 38,1 milioane locuitori, cu un PIB aproximativ egal cu cel al Romaniei, au un minister de resort, 68 de federaţii sportive, un comitet olimpic separat bugetat de stat cu 7 centre olimpice de pregătire super-moderne şi dotări de ultimă generaţie. Polonia a alocat în 2009 un buget de aproximativ 130 milioane euro (67,7 milioane euro pentru sport şi încă 62,66 milioane euro pentru modernizare şi întreţinere terenuri şi baze sportive). Aceeaşi finanţare a fost menţinută şi în perioada 2010-2015. Comitetul Olimpic Polonez primeşte o finanţare separată, astfel: 2009 -14 milioane euro, 2010 -16 milioane euro şi, în 2011, 45 milioane euro. Mai mult decat atât, pentru organizarea Campionatului European de Fotbal s-au alocat fonduri imense pentru modernizarea stadioanelor care sunt pe lista acestui eveniment, în valoare de aproximativ 1 miliard euro. Infrastructura sportivă s-a imbunătăţit simţitor in ultimii cinci ani, Polonia organizand main event –uri sportive internationale.

Anglia are minister de resort şi, separat, un Comitet Olimpic. A organizat Olimpiada din 2012 la Londra, eveniment pentru care s-a alocat un buget de 9.3 miliarde lire sterline!!! Începând cu 2010, au majorat bugetul alocat pentru sport cu aproximativ 14%. Bugetul este compus din două componente: de la bugetul de stat au fost alocate pentru anii 2010 şi 2011 câte 123 milioane lire sterline, iar din 2013 s-a revenit la un buget, cel care a fost şi în 2009 (86 milioane lire sterline). La această componentă se adaugă fondul provenit de la Loteria Naţională a Angliei, aproximativ 126 milioane lire sterline.Cumulat, bugetul lor a fost de 262 milioane lire sterline in perioada 2009-2012 iar in perioada 2013 –2015 câte 126 milioane lire sterline. Comitetul Olimpic primeşte o finanţare separată care într-un an normal (ex. 2009) este de 11 milioane lire sterline, însă pentru pregătirea sportivilor în vederea participării la Olimpiada de la Londra au fost alocate, pentru 2011 şi 2012, câte 135 milioane lire sterline.

Foarte important de mentionat este faptul ca in ambele state, mai ales in Anglia, exista parghii prin care sistemul privat este in stare sa atraga fonduri financiare imense si sportul profesionist este bine structurat si dezvoltat.
Totodată, atenţia unor state europene nu se restrânge numai spre pregătirea sportivilor. Anglia a alocat la începutul anului 2011 un buget de 380 milioane euro programului “Change4Life”, care vizează combaterea obezităţii în rândul populaţiei. Astfel, guvernul britanic doreşte încurajarea consumului de alimente sănătoase şi practicarea exerciţiilor fizice. Milioane de persoane din Anglia au primit vouchere în valoare de 50 de lire sterline în acest sens, programul fiind mentinut si pentru anii următori.

Conform Handbook on Economics of Sport – apărută în Anglia şi USA în 2009, aflăm că în topul celor mai mari bugete alocate sportului în Europa sunt ţările scandinave (Suedia, Norvegia, Danemarca şi Finlanda), acestea fiind îndeaproape urmate de către Franţa şi Germania.

Concluziile converg spre o reorganizate imediata a sportului romanesc.

Masuri care se impun:

1. Finantarea cu 1% din PIB a sistemului pentru educatie fizica si sport prin legea bugetului de stat si prin modificarea art. 67 din Legea Educatie Fizice si a Sportului 69/2000;
2. Impunerea şi menţinerea măsurii unui numar de 3(trei) ore de educatie fizica si sport pe saptamana in invatamantul preuniversitar;
3. Impunerea şi menţinerea măsurii unei limite de 3-4 credite transferabile identificabile în diploma de licenţă pentru învăţământul universitar;
4. Perfecţionarea sistemului competiţional prin mărirea numărului competiţiilor, cât şi prin diversificarea disciplinelor sportive la care se organizează campionate sportive şcolare şi universitare – sporturi individuale şi jocuri sportive – precum şi includerea în cadrul acestora a unui număr cât mai mare de elevi şi studenţi.
5. Organizarea Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar şi a Campionatelor Naţionale Universitare sub egida şi cu sprijinul direct al Ministerul Educaţiei Naţionale si Cercetării Stiintifice şi Ministerului Tineretului şi Sportului printr-un sistem de colaborare/parteneriat cu Comitetul Olimpic şi Sportiv Român şi Federaţiile Sportive Naţionale. Participarea va fi deschisă tuturor elevilor/studentilor, urmărindu-se în paralel dezvoltarea sistemului, dar şi promovarea apartenenţei la grup prin promovarea numelui asociaţiei sportive, şcolii, liceului, universităţii şi nu în ultimul rând al comunităţii de provenienţă.
Este foarte important ca pe lângă aspectul competiţional şi al spiritului de fair-play să fie promovate beneficiile practicării sportului şi rezultantele acestuia.
În acest sens, este indicat ca la aceste competiţii să fie prezente personalităţi din lumea sportului, precum şi reprezentanţi ai primăriilor şi consiliilor locale.
Tinerii din România au nevoie de modele, iar în acest sens toate eforturile organizatorice şi financiare trebuie canalizate cu un scop precis:
• promovarea sportului şi a mişcării ca alternativă educaţională şi canalizarea energiei tinerilor în scopuri nobile şi benefice,
• combaterea şi reducerea criminalităţii,
• schimbarea mentalităţii în sensul ameliorării ei,
6. Reorganizarea sistemului astfel:
a. Din punct de vedere organizatoric Asociatiile/Cluburile Sportive scolare/universitare isi vor desfasura activitatea in cadrul Federatiei Sportului Scolar si Universitar. Acestea vor fi membre ale Asociatiilor Judetene pe ramura de sport, a caror activitate la nivel de judet/municipiului Bucuresti va fi coordonata de inspectorii de specialitate din cadrul Directiilor Judetene pentru Sport si Tineret/Directia pentru Sport si Tineret a Municipiului Bucuresti, a inspectorilor de specialitate din cadrul Inspectoratelor Scolare si reprezentanti ai Catedrelor de Educatie Fizica si Sport din cadrul universitatilor. Asociatiile/Cluburile sportive scolare si universitare vor participa la competitii in cadrul Olimpiadei Sportului Scolar respectiv in Campionatele Nationale Universitare;
b. Din punct de vedere financiar asociatiile sportive scolare/universitare vor fi finantate de catre Federatia Sportului Scolar si Universitar care va functiona ca departament in cadrul Ministerului Educatiei Nationale si Cercetarii Stiintifice, avand relatii stranse de colaborare cu Ministerul Tineretului si Sportului, Federatiile Sportive Nationale si Comitetul Olimpic Sportiv Roman;
Nota: se va urmari o politica de incurajare a practicarii tuturor disciplinelor sportive cu precadere a celor de echipa si sporturilor olimpice, punandu-se accent pe promovarea transparentei in finantare si acordarea de fonduri financiare si in functie de rezultatele anterioare in parallel cu urmarirea unei continue perfectionari a resursei umane – incurajand valorile sportive sa imbratiseze activitatea didactica si implicarea in stafurile tehnice dupa incheierea activitatii de performanta.

c. Statutul sportivului. Legitimarea ca sportiv a elevilor/studentilor membri componenti ai asociatiilor/cluburilor sportive scolare/universitare se va efectua conform Legii Educatiei Fizice si a Sportului. Sportivii din mediul preuniversitar pot avea statutul de “dubla legitimare” facand obiectul coproprietatii impreuna cu asociatiile/cluburile private/profesioniste, conform reglementarilor stabilite prin Legea Educatiei Fizice si a Sportului si respectand regulamentele Federatiilor Sportive Nationale care vor contine prevederi clare privind drepturile ulterioare la transferul/cedarea sportivilor catre cluburile private/profesioniste.
Nota: Avand in vedere principiile autonomiei universitare, prevederile Legii Educatiei Fizice si a Sportului, regulamentele Federatiilor Sportive Nationale privind statutul sportivului correlate cu cele ale Federatiilor Internationale, odata incheiata activitatea sportiva prin incheierea ciclului din invatamantul liceal, sportivul poate deveni liber in cazul in care nu opteaza pentru transferul la un club privat/profesionist sau in cazul in care nu opteaza pentru continuarea studiilor universitare si legitimarea la un club/asociatie universitara ;
d. Incurajarea parteneriatelor intre asociatiile/cluburile scolare/universitare si cluburile private/profesioniste fiind acceptata dubla legitimare si impartirea conform intelegerii intre parti a drepturilor de proprietate si transfer/cedare a sportivilor;
Nota: promovand aceste parteneriate incurajam folosirea comuna a bazelor sportive, implicarea unor cluburi private/profesioniste in finantarea activitatilor la nivel de copii si juniori, promovarea sportului in comunitatile locale si crearea de valori/modele educationale.
e. Promovarea unui sistem motivant pentru practicatul elev/student a unei discipline sportive care pe baza de rezultate, sa beneficieze de burse de studii si sprijin material/financiar. Selectia si racolarea acestora se va efectua printr-o selectie atenta si de lunga durata, incurajandu-se liberalizarea sistemului prin promovarea valorilor. Astfel se urmareste incurajarea liceelor pentru a identifica si selectiona valorile sportive cu rezultate foarte bune si in plan scolar din mediul gimnazial iar a facultatilor din mediul liceal.
Nota: Acest sistem de organizare confera sportului scolar si universitar rolul de “baza a piramidei sportului de performanta”, asociatiile sportive scolare si universitare furnizand cluburilor profesioniste din cadrul federatiilor sportive nationale varfuri din punct de vedere sportiv, promovandu-se in acelasi timp practicarea exercitiilor fizice si abordarea practicarii unui sport de performanta ca punte de lansare pentru multi tineri cu rezultate bune scolare dar fara posibilitati materiale.

Manifestul F.I.E.P.(Federaţia Internaţională de Educaţie Fizică) din 1970 şi Asociaţia Europeană de Educaţie Fizică, prin Declaraţia de la Madrid (1991), au argumentat, prin studiile efectuate pe copii şi tineri de diferite vârste, necesitatea practicării sistematice a educaţiei fizice şi sportului cel puţin 1 oră pe zi, până la vârsta de 12 ani, şi cel puţin 3 ore pe săptămână pentru copiii mai mari de 12 ani şi pentru adolescenţi.
Prevederile UE consemnează necesitatea celor 3 ore de educaţie fizică obligatorii pe săptămână.
Deasemenea, evidenţiem faptul că educaţia fizică şi sportul în şcoală nu reprezintă scopuri în sine, ci contribuie la realizarea finalităţilor generale ale educaţiei, alături de celelalte discipline din curriculum-ul şcolar.
În acelaşi timp, trebuie să existe o preocupare permanentă a profesorilor de educaţie fizică de a asigura un conţinut atractiv pentru lecţiile organizate, astfel încât educaţia fizică şcolară să devina componentă a educaţiei permanente.
Dimensiunea temporală a educaţiei fizice şi sportului impune reconsiderarea acestora ca activităţi, în sensul prelungirii lor de la etapele şcolarităţii la celelalte etape de dezvoltare, astfel încât ele să devină un continuum care însoţeşte individul din primii ani ai vieţii până la senectute.
În vederea participării sportivilor elevi şi studenţi, componenţi ai loturilor naţionale, la competiţiile internaţionale organizate de Federaţia Internaţională a Sportului Şcolar şi Federaţia Internaţională a Sportului Universitar, MENCS ar trebui sa aloce fonduri suficiente pentru programul de pregătire al loturilor nationale scolare si universitare, costurile cantonamentelor de pregătire, al susţinătoarelor de efort, asistenţa şi controlul medical, controlul anti-doping, echipamentul de concurs pentru Jocurile Mondiale Universitare şi pentru Campionatele Mondiale Universitare, în limita prevederilor bugetare aprobate cu această destinaţie.

EFORTURILE FINANCIARE SI MATERIALE ALE STATULUI ROMAN TREBUIE SA FIE GANDITE IN SPIRITUL SI CONCEPTUL ”SPORTUL PENTRU O VIAŢĂ ACTIVĂ ŞI SĂNĂTOASĂ”
Esenţa sportului este competiţia, care s-a dezvoltat sub aspect istoric pe parcursul evoluţiei societăţii şi prin care se comparau performanţele fizice, inteligenţa şi capacitatea de creaţie a participanţilor.
Sportul la cele mai diferite vârste, din copilărie la bătrâneţe, se plasează în rândul celor mai accesibile forme de educaţie şi este un important factor de sănătate.
Sportul pentru o viaţa activă şi sănătoasă o este o sintagmă prin care ONU recunoaste dreptul omului de a desfăşura activitate sportivă.
Scopul strategic îl reprezintă dezvoltarea mediului de viaţă, de lucru, de învăţare, de deplasare şi de recreere, care trebuie să favorizeze adoptarea unui mod de viaţă activ de către fiecare individ. Înţelegem prin “persoană activă” individul a cărui activitate fizică echivalează cu 30 minute de activităţi sportive de recreere sau de întreţinere cu o frecvenţă zilnică.
Activitatea fizică trebuie reintegrată în viaţa cotidiană. Pentru aceasta, trebuie înlăturate obstacolele existente si respectate următoarele principii:
a) Revitalizarea infrastructurii locale. Aceasta se va realiza prin implicarea şi cointeresarea autorităţilor administraţiei publice locale în crearea, modernizarea şi dezvoltarea bazei materiale, precum şi a structurilor sportive de pe plan local şi judeţean. Vor trebui renovate facilităţile locale şi construite altele noi în aşa fel încât ele să răspundă nevoilor ansamblului populaţiei;
b) Intărirea capacităţii structurilor locale de a oferi programe şi servicii de calitate unui număr cât mai mare de participanţi;
c) Şcoala trebuie să redevină centrul activităţii fizice pentru comunitatea locală şi în afara orelor de curs;
d) Eliminarea obstacolelor care frânează practicarea sportului şi activităţilor fizice:
• facilitarea accesului la instalaţiile sportive în particular pentru copii, familii tinere, familii cu venituri mici, persoane în vârstă, dar şi grupuri slab reprezentate ca minorităţile etnice sau femeile, grupurile defavorizate, cu probleme de socializare;
• asigurarea securităţii activităţilor fizice.
e) Elaborarea unor programe speciale pentru dezvoltarea activităţilor sportive în mediul rural în corelaţie cu programele naţionale de dezvoltare rurală;
f) Realizarea unor programe speciale pentru activităţile turistice, cuplate cu practicarea unor activităţi culturale şi sportive: sporturi de iarnă, sporturi nautice, sporturi ecvestre, alpinism, automobilism, cicloturism ş.a.
Rolul esenţial al autorităţii guvernamentale este acela de a corela legăturile dintre sectorul public şi cel privat, de a crea masa critică indispensabilă pentru modificarea comportamentului faţă de exerciţiile fizice, la scara întregii populaţii.
În acelaşi timp, finanţarea noilor facilităţi va fi condiţionată de adoptarea unui plan director local pentru activităţi de educaţie fizică şi sport.
Agenţii economici, societăţile comerciale vor fi încurajaţi să deruleze programe sportive de practicare a exerciţiilor fizice pentru şi cu angajaţii lor, la locul de muncă sau în spaţii amenajate în acest sens, prin facilităţi fiscale acordate angajatorilor.

Sportul, activitatea fizică reprezintă un sector dinamic, cu o dezvoltare rapidă şi un impact macro-economic subestimat.

Acesta poate fi utilizat drept instrument de dezvoltare locală şi regională, de regenerare urbană sau de dezvoltare rurală.
Sportul beneficiază de sinergii cu sectorul turistic şi poate stimula modernizarea infrastructurii, precum şi încheierea de noi parteneriate de finanţare a bazelor sportive şi recreative.
De aceea, sportul trebuie să devină o subcomponentă importantă a unui sistem naţional economic performant.

Obiectivele activităţilor de finanţare:
• 40-45% din populaţia României să devină consumatori de activităţi sportive şi de recreere;
• Crearea, în paralel cu dezvoltarea infrastructurii şi o finanţare cu 1% din PIB a acestui sector, a 350.000 de locuri de muncă;

Principiile finanţării viitoare:
• transparenţa în alocarea fondurilor;
• alocarea prioritară a suportului financiar în zonele dezavantajate;
• încurajarea parteneriatelor locale si cofinantarea calendarelor de pregatire si participare la competitii a asociatiilor sportive/cluburilor universitare de catre: FSSU (Federatia Sportului Scolar şi Universitar, Consiliile Locale, Sponsori);

Sursele de finanţare:
• Bugetul de Stat, prin “Legea Bugetului”;
• Loteria Naţională (vezi cazul Angliei, în care ministerul de resort primeşte ½ din valoarea bugetului, însemnând aproximativ 350 milioane euro/an);
• cota din taxele pe consumul de alcool şi tutun;
• cota din taxele pe consumul de produse “junk food”;
• cota din taxele colectate de la societatile comerciale de tip hipermarchet, mall uri, operatori de telefonie mobil si servicii de telecomunicatii si internet;
• alte surse care vor fi identificate.
Organizaţiile sportive dispun de surse de venit, printre care:
• taxele de club şi vânzarea de bilete;
• publicitatea şi sponsorizarea;
• drepturile de difuzare;
• redistribuirea venitului în cadrul federaţiilor sportive;
• activităţile comerciale;
• subvenţiile publice etc.
Realitatea este că aceste surse sunt insuficient exploatate. Se impune ca propunerile acestei strategii să creeze emulaţia şi interesul naţional necesar pentru ca în paralel cu finanţarea de către statul roman a acestui sector să fie dezvoltate şi sursele de autofinanţare.

Pe termen mediu şi lung, polul finanţării ar trebui transferat dinspre bugetul de stat către finanţarea de la bugetele locale şi către autofinanţare, încurajându-se iniţiativa privată, parteneriatele publice-private şi promovarea de către comunităţile locale a sporturilor cu popularitate în rândul membrilor săi, statul român prin ministerul de resort (MTS), MENCS şi COSR urmând să se ocupe de activităţile de interes naţional.

Comisia Europeană a lansat un studiu de evaluare a contribuţiei directe a sectorului sportiv (din punct de vedere al PIB-ului, al creşterii economice şi al ocupării forţelor de muncă) şi a celei indirecte (prin intermediul educaţiei, al dezvoltării regionale şi al unui grad sporit de atractivitate al UE) cu privire la obiectivele incluse în Agenda de la Lisabona.

Recomandăm şi milităm pentru alocarea unui buget care să satisfacă cerinţele dezvoltării unui sistem sănătos şi pentru materializarea dezideratelor acestei strategii.
1% din PIB pentru sport – reprezintă unul din pilonii strategiei naţionale pentru următorii 4- 8 ani. Acest buget trebuie privit nu ca pe o cheltuiala ci ca pe o investitie in viitor:
• finanţarea activităţii Ministerului Tineretului si Sportului pentru programele curente, programele de cercetare şi stabilire de strategii, alocarea rentelor viagere etc.;
• finanţarea programelor de pregătire şi competiţionale ale federaţiilor sportive naţionale;
• finanţarea Comitetului Olimpic Sportiv Român;
• finanţarea organizării de către Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar a Olimpiadei Naţionale a Sportului Şcolar şi al Campionatelor Naţionale Universitare;
• finanţarea Programului Naţional de Promovare a Sportului de Performanţă;
• finanţarea Programului Naţional de Promovare a Sportului pentru o viaţă activă şi sănătoasă;
• finanţarea Programului Naţional de Întreţinere şi Reparaţii a Bazelor Sportive;

Respectarea indicaţiilor UE de practicare a unor rate reduse ale TVA în cazul sportului, acordarea de facilităţi fiscale investiţiilor în sport, de preferat fiind parteneriatele publice-private cu instituţiile publice în baza unor proiecte viabile şi durabile reprezintă măsuri viabile de redresare a sistemului naţional sportiv.

Modalitate propusa de finantare:
a. Alocarea unui procent de 1% din PIB pentru domeniile sport si tineret (surse: Bugetul de Stat prin Legea Bugetului de Stat si Legea Educatiei Fizice si a Sportului, cotele de taxe si impozite stabilite prin lege, venituri proprii obtinute de autoritatea pentru sport si tineret);
b. Alocarea unui procent de 15% din fonduri pentru Federatiile Sportive Nationale (cheltuieli curente/administrative, cheltuieli cu pregatirea loturilor nationale si participarea la competitii, achizitionarea de echipament sportive si materiale de pregatire);
c. Alocarea unui procent de 5% din fonduri pentru Comitetul Olimpic Sportiv Roman (cheltuieli curente/administrative si a centrelor olimpice, cheltuieli cu pregatirea loturilor olimpice si participarea la competitii);
d. Alocarea unui procent de 25% din fonduri Ministerului Tineretukui si Sportului pentru cheltuieli curente/administrative/personal/intretinere si reparatii baze sportive complexele sportive nationale si sedii ale directiilor judetene si a mun. Bucuresti subordonate (inclusiv Institutul National de Cercetare in domeniul Sportului, Centrul National de Formare Profesionala, Agentia Nationala Antidoping) pentru constituirea fondului de premiere a sportivilor medaliati la CE/CM/Olimpiada si a fondului de renta viagera, pentru Programul National de Promovare a Sportului de Performanta (P1), pentru Programul National de Promovare a Sportului Pentru Toti (P2), pentru Programul National de Reparatii si Modernizare a Bazelor Sportive (P3), programelor pentru Tineret;
e. Alocarea unui procent de 10% Centrului National de Medicina Sportiva si Policlinicilor Sportive Judetene si cea a Municipiului Bucuresti;
f. Alocarea unui procent de 45% din fondurile alocate, pentru Federatia Sportului Scolar si Universitar;
Argumentul alocarii unui procent de 45% din cuatumul total alocat catre Federatia Sportului Scolar si Universitar are la baza:
a. Numarul mare de participanti – aproximativ 3.7 milioane de elevi si studenti;
b. Federatia Sportului Scolar si Universitar se defineste ca actant principal al strategiei si baza sportului de performanta in Romania pentru urmatorii 24 de ani;
Din studiile economice efectuate la nivelul UE s-au desprins următoarele idei:
• investiţiile în domeniul sportului creează locuri de muncă;
• exerciţiile fizice contribuie la stimularea consumului anumitor tipuri de produse încurajând producţia;
• practicarea exerciţiilor fizice conduce la realocări financiare în cadrul bugetului de sănătate pe anii viitori;
• activităţile şi competiţiile sportive şi culturale contribuie la dezvoltarea turismului sportiv – un segment important în economie;
• competiţiile sportive contribuie la dezvoltarea şi redimensionarea bugetelor privind finanţarea sectorului sportiv pentru anii următori;
• activităţile adiacente precum publicitatea, pariurile sportive etc. contribuie deasemenea la consolidarea bugetelor, o mare parte dintre sumele financiare reîntorcându-se în sport sub formă de finanţare (ex. In Germania 17% din PIB este generat de catre activitatile sportive);
• competiţiile sportive contribuie la combaterea criminalităţii şi a delicvenţei, precum şi la dezvoltarea producţiei asigurând condiţiile unui grad de stabilitate şi a unei linişti sociale;

Dacă timp de 26 de ani am trăit pe rând stări de anxietate, confuzie, stagnare şi mai nou HAOS (2008-2011), credem că este timpul unei mari SCHIMBĂRI în bine, pentrucă avem toate elementele unei conjuncturi favorabile: avem viziune, abilităţi, o puternică motivaţie, resurse umane şi specialişti, precum şi o strategie solidă.
Nevoia de schimbare, dupa o scurtă analiză a stării generale de sănătate a populaţiei României, a indicilor de mortalitate şi a statisticilor privind situaţia sistemului naţional de educaţie fizică şi sport, trebuie să devină o prioritate pentru clasa politică românească, indiferent cine ar câştiga alegerile viitoare.

Voinţa politică ar trebui să se concretizeze etapizat:

1. Aprobarea şi asumarea de catre Guvernul Romaniei a Strategiei pentru dezvoltarea sistemelor de educatie fizica, sport si tineret;
2. Reorganizarea sistemelor;
3. Determinarea finanţării cu 1% din PIB a noului sistem dimensionat;
4. Demersuri pentru consolidarea pozitiei Ministerului Tineretului şi Sportului;
5. Implementarea direcţiilor de dezvoltare cuprinse în strategie;
6. Monitorizarea permanentă a indicatorilor şi informarea transparentă a realizărilor şi nerealizărilor, pentru a identifica blocajele şi, eventual, noile direcţii, unde este cazul.