Cititi pe evz un intersant material despre situatia sportului in Romania in perioada comunista. Dincolo de toate neajunsurile este interesanta ‘gandirea” celor 2 dictatori in ceea ce priveste educatia fizica si sportul.

Nu pot sa nu remarc similitudinile in gandire a vechilor conducatori cu a celor actuali. Din pacate trebuie sa fie cate o Lenuta care sa puna frana intr-un fel sau altul evolutiei acestui sistem. Fie ea purtatoare de batic sau barba, cea care „cara” mapa unor lideri politici de conjunctura si apoi sar direct pe fotolii de conducere in sportul romanesc, aceste persoane pun frana dezvoltarii sitemului.

Faptul ca nu stiu nimic despre fenomenul sportiv nu le limiteaza accesul in functii in care nu pot exprima nimic. Asa am avut si in perioada 2004-2008 oameni care au “hotarat” destinele sportului romanesc si care erau: ospatari, lautari, cfr-isti, etc. numai oameni de sport nu…

M-a frapat in 2007 declaratia unui “director general al unei directii de sport” pe care l-am intrebat ce legatura are cu fenomenul sportiv. Mi-a dat o explicatie care m-a lasat perplex: “ Pai sotia mea il cunoaste foarte bine pe dl….x, si – stii, cand eram elev la liceu am jucat si eu putin tenis de masa…”

Cheia succesului este educatia. Aceasta se poate face in timp si nu de pe o zi pe alta.

Cele trei mari probleme ale sportului romanesc sunt: finantarea, resursa umana si infrastructura. Acestea pot fi considerate motorul unui sistem si chiar o componenta a sistemului economic national care poate crea 350.000 de locuri de munca in Romania si ar relansa sportul si educatia fizica.

Fara rezolvarea acestor trei probleme nu ne putem gandi ca o sa avem in urmatorii 20 de ani sport in Romania.

Scopurile sunt foarte clare: imbunatatirea starii de sanatate a populatiei, educatia prin sport ca o componenta reconoscuta la nivel european in educatia generala a individului, schimbarea mentalitatii si educatia in spiritul muncii fara de care nu vom avea nici rezultate sportive dar nici productivitate in sectoarele economiei, tinerea cat mai departe a tinerilor de tentatia drogurilor si a substantelor interzise.

Rezultatele sportive din punctul de vedere al performantei vin in timp ca o rezultanta a muncii. Copii care astazi trebuie selectionati la o disciplina olimpica vor reprezenta Romania la Olimpiada din 2020 si 2024.

Ne place sa cante imnul Romaniei si suntem coplesiti de emotii, iesim in strada si ne bucuram dar cand este sa vorba sa facem efectiv ceva pentru sportul romanesc uitam acele momente de vis. Romania are neoie de modele. Sa iasa liderii politici in strada si sa fie exemple la manifestarile sportive. Sa-l vedem si noi pe presedintele Romaniei alergand dimineata in Parcul Izvor cu garzile de corp dupa el. Pot iesi si liderii partidelor politice din fiecare filiala pentru ca ar avea de castigat si electoratul va tine minte si va aprecia mai mult decat un kilogram de faina sau o pereche de cizme date intr-o campanie electorala.

Romania este asociata in strainatate cu nume celebre date de sportul romanesc. Cele mai cunoscute sunt Nadia, Ilie si Hagi.

Din pacate multi copii talentati din Romania nu au sansa lor. Asta pentru ca egalitatea de sanse a sistemului educational romanesc este doar o fraza pompoasa intr-o constitutie pe care am inceput din ce in ce mai putin sa o respectam.

Cu 20 de eurocenti/cap de locuitor nu se poate face sport in Romania.

Sportul national al romanilor din pacate nu mai este oina ci “dusu’ la gura”!