Ieri seara am fost la ambele semifinale ale CE de fotbal under 19 impreuna cu un bun prieten si doi reprezentanti a unor cluburi care nu au nevoie de nici o prezentare: AC Milan si Olimpique Marseille. Chehia cu Serbia a fost un meci frumos cu multe goluri, publicul savurand bucuria revenirii sarbilor de la 3-0 la 3-2, ca pana la sfarsit acestia sa piarda, putin cam nedrept, cu 4-2.
Baza sportiva de la Mogosoaia este una la un standard nu de multe stele iar eforturile federalilor nostri ar putea fi mai mari si cu finalitate pe ce doare mai tare: suprafata de joc care era cam nisipoasa si uscata.
Cealalta semifinala disputata la Chiajna pe stadionul cochet construit de primarul PNL a aliniat la start o echipa a Spaniei nu cu toti titularii pe teren si o echipa chinuita a Irlandei de Nord care s-a zbatut fara solutii dar cu vigoare.
Spania este pe buna dreptate nr 1 in clasamentul FIFA iar acesti tineri care au venit in Romania pentru a participa la acest CE sunt produsul unui sistem care merge – si inca foarte bine.
5-0 s-a terminat jocul dar putea fi si mai mult.
Ceea ce vreau insa sa va impartasesc este insa o concluzie pe care am desprins-o in drum spre casa aproape de miezul noptii dupa ce mi-am lasat invitatii la hotel.
Suntem vai de mama noastra!
Franta are aproximativ de 1 milion de sportivi legitimati in fotbal.
Preocuparea lor majora este pentru centrele de copiii si juniori -toate private- dar sprijinite de stat prin finantari si programe de dezvoltare si intretinere a infrastructurii.
1 milion de fotbalisti cu tot cu copii si juniori la o populatie de aproximativ 60 mil locuitori …este ceva!
Romania are in jur de 12.000 de sportivi!!!! In 2005 avea 11.441!
Germania are aproximativ 5 milioane de sportivi legitimati in fotbal.
Italia este ceva aparte. La o populatie mult mai mica ca cea a Germaniei si Frantei are aproximativ 5.000.000 de sportivi legitimati. AC Milan are academii de fotbal in Asia, America de Nord, America de Sud si Africa. Peste competitiile de copii si juniori este insa zona campionatelor de amatori si a celor de profesionisti. Multe echipe, multe serii, regiunile infruntandu-se pentru o suprematie care intretin o atmosfera frumoasa, o preocupare constructiva si sanatoasa si alimenteaza cu fani seriile, ata de amatori cat si pe cele de profesionisti.
La noi treaba se face pe pile si pe relatii. La ei pe competenta si concurs. Fiecare club este obligat sa respecte o structura impusa de CONI. Manageri, marketing, antrenori calificati, preparatory fizici. Statul Italian finanteaza pe baza de proiecte marea majoritate a echipelor dar mare parte din bani vin de la comunitatile locale (primarii si consilii) dar au o legislatie privind sponsorizarea care merge si atrage fonduri colosale. Cine sa-si doreasca mai mult performanta decat cei care au interese si doresc ca munca si baniii sa nu fie irositi in vant.
La noi, din putinul din care avem, trebuie sa manance si gura lor – si a altora (rude daca se poate, sau cel macar cunostinte) – ca asa e neamul asta de hoti si de smenari, barbugii, care sub paravanul impotentei si necunoasterii ne afisam mari cunoscatori si iventatori ai rotii.
Roata a fost inventata de mult. Unii stiu sa o foloseasca mai bine sau mai putin bine. Cei prosti, alearga pe langa ea, pe post de motor…
Tara aceasta, referandu-ma la Romania, parca este blestemata fiind condusa numai de niste incompetenti cu cravata la gat?!
Quo vadis Romania??????
Comments: no replies