Am urmarit cu mare atentie acest festival atletic organizat foarte bine de coreeni.

Am observat insa ceva foarte interesant.

Daca sportivii din Jamaica, Etiopia, Kenia nu mai sunt demult o surpriza pentru noi, am constatat ca state ca Anglia, Ucraina, Polonia si Belarus au avansat in clasamentul general.

Nu intamplator, pentru ca urmeaza in 2012 Olimpiada de la Londra.

Englezii pregatesc minutios nu numai organizarea acestui mare eveniment dar si pregatirea sportivilor, nedorind sa se faca de ras.

Bravo lor. Poate invatam si noi ceva.

Polonia nu mai este o mare surpriza dar observam totusi ca sistemul lor de selectie si pregatire si investitiile pe care le-au facut in ultimii 15 ani in sport dau roade.

Ma surprinde deasemenea placut sportivii din Ucraina si Belarus. Stiu ca scoala ruseasca de atletism are o mare influienta in zona si faptul ca au mostenit si o buna infrastructura le da dreptul sa emita pretentii prin prezenta sportivilor in finale. Ceea ce ar trebui sa ne puna pe noi pe ganduri este insa cum de reusesc totusi sa apara cu noi si noi sportivi de valoare?!

De ce noi nu putem? Ce este prost? Ce nu merge?

Am raspuns la aceste intrebari. Ma intreb insa cand vom gasi si rezolvarea lor pentru ca este o problema de vointa si materializarea unei strategii solide.