Pentru ca ma gandesc si sunt preocupat de soarta sportului romanesc, va aduc in actualitate, o tema care a fost reluata recent in spatiul public: trecerea Cluburilor Sportive Scolare la autoritatile locale. Motivarea, precum ca doar asa ar putea investi primariile in infrastructura si activitate, este una falsa si denota din partea ambelor parti (autoritati locale si cluburi sportive scolare) o necunoastere a legislatiei, intentia vadita de subordonare politica si intentii meschine ale unor oameni ,,bine intentionati”.

Subjugarea sportului romanesc banului public si imixtiunea factorului politic in actul managerial sportiv, sunt dupa parerea mea cele mai mari pericole si motivele regresului pe care sportul romanesc il traieste de 29 de ani.

Ce se intampla in alte state in care sportul este un domeniu functional si sunt rezultate?

In primul rand este respectat principiul autonomiei in sport. Indiferent cati bani publici se investesc, factorul politic nu interfereaza cu actul managerial sportiv. Mai mult decat atat, este incurajat mediul privat, prin transparenta si egalitate de sanse, autoritatile publice investind in infrastructura proprie pe care o intretine, modernizeaza si o pune la dispozitie cluburilor sportive, comunitatii locale. Deasemenea investesc in infrastructura altor entitati de pe raza administrativa (autoritati publice sau structuri private) prin finantarea programelor sportive din infrastructura. Important de retinut, este faptul ca multe state membre UE, in care sportul este recunoscut ca un domeniu important, au avut si vor avea cu siguranta grija, ca la negocierea axelor de finantare pentru exercitiul financiar european sa introduca si finantari pentru programe de activitate si infrastructura sportiva. Romania NU a negociat asa ceva! Sportul NU este pe agenda celor care decid viitorul natiunii, dar deplang alaturi de noi, regresul si lipsa rezultatelor! Sportul, cel mai bun ambasador al Romaniei, este in prim plan mediatic doar cateva zile, pana uitam si apare o noua stire, o crima, o drama, o declaratie iesita din tiparul normalitatii, pentru ca ne pricepem la cancan! Nu!?

In al doilea rand, statul se preocupa permanent de corelarea legislatiei nationale cu legislatia internationala. Mediul privat are parghii lucrative, una din cele mai importante fiind legea sponsorizarii. Sunt implicate companiile in dezvoltarea sportului. Statul este preocupat sa diversifice sursele de finantare a structurilor sportive, face eforturi pentru implicarea familiei ca vector hotarator in educatia sportiva a copilului ca parte integranta a educatiei generale.

In al treilea rand, ceea ce nu se intelege in Romania, statul creaza cadrul organizatoric si se preocupa ca elevii si studentii sa aiba acces gratuit, pentru a practica in mod continuu si sustinut cel putin o ramura sportiva.

Subfinantarea, proasta organizare a unui sistem, haosul creat prin nerespectarea legislatiei, nu pot conduce decat la prabusirea sistemului si moartea lenta a unei natiuni!

Daca luam exemple de buna practica din statele cu rezultate sportive, ne vom da seama foarte usor unde gresim si ce ar trebui sa facem in Romania.

Nu! Nu mai trebuie inventata roata! Roata a fost inventata!

Revenind la Cluburile Sportive Scolare, stiu ca sunt multi care isi dau cu parerea in ceea ce priveste functionalitatea si rolul acestei structuri sportive de drept public, aflate in subordinea Ministerului Educatiei Nationale, in piramida sportului romanesc.

Daca autoritatile locale, doresc sa investeasca si sa sprijine activitatea CSS urilor o pot face finantand programul „Promovarea sportului de performanţă” (P1), care este un program sportiv de utilitate publica, definit de autoritatea guvernanta in sport (MTS) prin OM 664/2018. Pentru asta, este nevoie de un Regulament de Finantare aprobat de autoritatea deliberativa si …multa vointa politica! Personal am contribuit la construirea acestui mecanism si am transmis atat autoritatilor locale cat si inspectoratelor scolare metodologia, atat pentru alocare cat si pentru accesare! Sa citim si sa scriem! Doar atat trebuie facut!

Daca autoritatile locale doresc sa investeasca in infrastructura sportiva, deasemenea se poate finanta programul „Întreţinerea, funcţionarea şi dezvoltarea bazei materiale sportive” (P3), asa cum este el definit in acelasi OM 664/2018. Alocarea directa a fondurilor publice pentru infrastructura, reprezinta ajutor de stat conform legislatiei europene, iar aici Consiliul Concurentei are un rol foarte important in respectarea legislatiei.

Proiectul de trecere a CSS urilor la primarii, are doua variante! Avem una in care se trece atat patrimoniul cat si resursa umana, iar a doua in care se trece doar infrastructura, resursa umana ramanand la MEN (ca la unitatile de invatamant).

Pentru mine este foarte clar ca trecerea infrastructurii la primarii nu este o masura inteleapta. Infrastructura poate fi intretinuta, modernizata si chiar se pot construi noi facilitati atat din fonduri publice centrale cat si locale prin programul P3. Se pot intampla ,,accidente” si bazele sportive si asa putine, pot disparea! Doar interese meschine pot sta la baza unei astfel de decizii, in acest context legislativ.

Daca luam in calcul prima varianta in ceea ce priveste resursa umana, pericolul este cel de implicare a factorului politic in managementul acestei structuri si de a strica si ceea ce mai functioneaza! Avem multe exemple in ultimii ani si faptul ca stam ca strutul cu capul in nisip, nu numai ca nu ne ajuta, ci ne va ingropa definitiv!

Vrem nu vrem sa acceptam, avem acum profesori de educatie fizica si sport cu specializare in ramuri sportive, un sistem functional si cu parghii de control in MEN.

Marea problema a CSS urilor este una pe care nu vrea nimeni sa o recunoasca! Baza piramidei trebuie sa fie in scoala! Masa critica, reprezentand cei aproximativ 3.3 milioane de elevi, trebuie sa faca obiectul selectiei si indrumarii spre perfomanta, care se face conform legislatiei in Cluburile Sportive Scolare si Unitatile de Invatamant cu program sportiv sau clase sportive.

Apoi in piramida sportului, ar fi logic ca, Cluburile Sportive Universitare sa preia elevii sportivi si sa rezolve doua mari probleme ale sportului romanesc:

• pe de o parte sa rezolve problema abandonului practicarii unui sport de performanta odata cu terminarea liceului;
• pe de alta parte sa incurajeze practicarea unui sport in mediul universitar si a unei cariere universitare, ceea ce ar rezolva problema resursei umane in sport dar si trecerea spre sportul profesionist a celor care pot si doresc acest lucru.

Ce lipseste din piramida sportului romanesc? Asociatia Sportiva Scolara!

Aceasta structura sportiva, trebuie reorganizata si finantata, iar elevii sa practice o ramura sportiva (obligatoriu, NU optional cum este acum gresit inteles). Cand vom avea 3 milioane de elevi legitimati in sport, numarati 8-12 ani de la implementarea acestui proiect si atunci Romania va avea si rezultate sportive, arenele sportive vor fi pline, media interesata sa promoveze sportul si exemplele educationale care au reusit in viata prin sport!

Baza piramidei sportului românesc a fost în ultimii 29 de ani distrusă, iar pentru a o reconstrui avem nevoie de o reorganizare din temelii a sistemului cu baza în şcoală. În acest sens, am propus reorganizarea sistemului naţional al sportului şcolar şi universitar şi implementarea unui set de măsuri care să contribuie la optimizare şi dezvoltare. Singura structură sportivă capabilă să contribuie la dezvoltarea sportului şcolar este Asociaţia Sportivă Şcolară care este prin legislaţie obligatorie în fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică. Această asociaţie sportivă este înfiinţată în aproximativ 80% din unităţile de învăţământ cu personalitate juridică din România, dar sunt neorganizate şi nefinanţate.

Ministerul Educaţiei Naţionale deţine practic 75% din masa critică care face obiectul sportului românesc, însemnând 3.3 milioane de elevi şi aproximativ 500.000 de studenţi.

Avem în mediul preuniversitar:

• 18.915 unităţi de învăţământ acreditate şi autorizate din care 7.312 cu personalitate juridică;
• aproximativ 3.3 milioane de elevi din care elevi sportivi aproximativ 70.000 şi elevi sportivi legitimaţi de performanţă doar 13.106 din care 1.190 în loturi naţionale/olimpice, conform Registrului Performanţei Sportive din 2018.

Am propus deasemenea un O.M. al Educaţiei care să stabilească cadrul  de organizare şi desfăşurare a activităţilor în ASS uri, sursele de finanţare şi modul de lucru cu Consiliul de Administraţie al Unităţii de învăţământ, relaţia cu Asociaţia de Părinţi şi cu celelalte structuri sportive, sursele de finanţare şi modul de organizare.

Deasemenea prin prevederile Legii 69/2000 este obligatoriu înfiinţarea Asociaţiei Sportive Universitare pe lângă fiecare Instituţie de Învăţământ Superior. La această dată, foarte puţine universitaţi au înfiinţate aceste asociaţii sportive universitare.

Avem în mediul universitar:

• 55 de instituţii de învăţământ superior de stat din care 48 civile, 7 militare;
• 45 universităti private, din care 38 acreditate şi 8 în curs de acreditare;
• 29 de cluburi sportive universitare şi doar 1.091 de studenţi sportivi legitimaţi dintr-un total de aproximativ 500.000 de studenţi.

Având în vedere autonomia universitară, trebuie stabilit un Regulament de Organizare şi Desfăşurare a Activităţilor în cadrul ASU urilor care să fie transmis tuturor intituţiilor de învăţământ superior (FSSU împreună cu Direcţia Generală Învăţământ Universitar).

Ministerul Tineretului si Sportului gestionează domeniul sport, având conform Anuarului Sportiv editat în 2016 (!) dar sunt convins ca nu sunt modificari ,,in bine” in ultimii doi ani:

• 42 de Direcţii Judeţene pentru Sport şi Tineret/DSTMB;
• 48 de cluburi sportive municipale;
• 74 de federaţii sportive naţionale;
• 9 complexe naţionale sportive;
• 3 instituţii subordonate (cercetare şi formare profesională).

Conform datelor, avem în Romania din punctul de vedere al practicanţilor şi sportivilor legitimaţi un numar de 245.644 de sportivi legitimaţi din care 196.156 de sportivi care participă în competitii.

Dintre acestia avem pe categorii de varsta: 81.224 seniori, 101.848 cadeţi, juniori şi tineret, 62.572 de copii.

În ramura fotbal avem 118.040 de sportivi legitimaţi din care 52.685 de seniori, 51.848 de cadeţi, juniori şi tineret şi doar 13.507 de copii!

Daca ne raportam la cei 3.3 milioane de elevi, constatam ca din cei 164.420 de sportivi legitimati la categoriile copii, juniori si tineret, avem doar aproximativ 150.000 de elevi (0.45%) care practica o ramura sportiva in Romania ca sportiv legitimat (junioratul se termina la varsta de 18 ani, cand se trece la tineret si daca este cazul la o facultate).

Deasemenea, din cifrele detinute de FSSU(MEN) avem aproximativ 70.000 de elevi practicanti a unei ramuri de sport in grupe de initiere si doar 13.106 juniori 1 si 1.091 de studenti sportivi de performanta!

Cu aceste cifre, ar trebui sa aveti o imagine clara a ceea ce se intampla in sportul romanesc!

În planul de măsuri (ANEXA la Strategia propusă MEN si MTS) am mai propus organizarea unei competiţii naţionale denumită DACIADA, la care să fie integraţi toţi elevii şi studenţii şi care să fie organizată în parteneriat MEN-MTS-COSR.

Finantarea programelor sportive pentru entitatile enumerate la art. 18^1, alin. (2) din Legea 69/2000 cu modificarile si completarile ulterioare, poate fi efectuata din fonduri publice locale in baza urmatoarelor prevederi legislative:

• prevederile art. 18^1, alin (2) din Legea 69/2000 cu modificarile si completarilor ulterioare;
• prevederile HG 884/2001 privind Regulamentul de punere in aplicare a Legii 69/2000;
• prevederile HG 1447/2007 privind normele financiare pentru activitate sportiva;
• prevederile OM 664/2018 privind finantarea proiectelor si programelor sportive din fonduri publice coroborat cu prevederile OM 321/2019 al MTS;
• prevederile Legii 2015/2001 a administratiei publice locale.

Cererea de finantare pentru o structura sportiva de drept public trebuie sa contina urmatoarele documente:

• Cerere Finantare, conform OM 664/2018 Anexa 1;
• Anexa 2 Declaratie conform OM 664/2018;
• Anexa 3 Buget;
• Anexa 4 Declaratie de Impartialitate conform OM 664/2018;
• Anexa 5 CV Conducator de Proiect;
• Anexa 6 Raport de Activitate conform OM 664/2018;
• Calendar Sportiv;
• Dovada aport din venituri proprii (daca este cazul, pentru ca aportul de 10% minim a fost scos prin OM 321/2019).

        Acte conform cu originalul:

• Ordin de Ministru de infiintare&Certificat de Identitate Sportiva;
• Autorizatie de Functionare;
• ROAF;
• Dovada sediu social;
• Cod Fiscal;
• Certificat Atestare Fiscală de la Administratia Finantelor Publice;
• Certificat Fiscal de la Directia Generala de Taxe si Impozite Locale;

In afara de formatul Cererii de Finantare propus in acord cu prevederile OM 664/2018, trebuie sa tineti cont de faptul ca autoritatea finantatoare trebuie sa aiba un Regulament de Finantare Programe Sportive_prin Directie din Aparat Specialitate sau o Metodologie de Finantare Programe Sportive prin Institutie finantatoare.

In concluzie, sportul romanesc are nevoie de respectarea principiului autonomiei in sport, respectarea legislatiei europene in ceea ce priveste finantarea si ajutorul de stat, o schema de ajutor de stat pentru finantarea programelor sportive, sprijinirea mediului privat si o lege a sponsorizarii lucrativa, transferul in timp al sarcinii financiare de umerii statului pe cei ai mediului privat, contracte de management sportiv pe 4 ani, dezvoltarea Asociatiei Sportive Scolare ca singura structura sportiva capabila sa dezvolte sportul in scoala.

Si ca sa fiu bine inteles, dupa ce reorganizam sportul scolar si universitar, ar trebui ca in 4-8 ani structurile sportive de drept public sa fie transformate in structuri sportive private de drept public si transferata inclusiv infrastructura sportiva acestora! In Romania, existenta structurilor sportive de drept public reprezinta nu numai o mare inegalitate in raport cu structurile sportive de drept privat DAR MAI ALES o incalcare flagranta a legislatiei internationale!

Practic, stam pe o ,,craca fragila” pe care ne-o mai si taiem singuri (vezi cazul CSM Bucuresti)!

Constantin Caliman