Haos! Acesta este cuvantul care caracterizeaza sportul romanesc in 2019, cu un an inainte de JO de la Tokyo!

Cine poarta vina pentru dezastrul in care a ajuns sportul, un domeniu cu care ne laudam ca este cel mai bun ambasador al Romaniei, doar cand accidental mai avem cate un rezultat notabil!?

Am crezut mult timp ca este o culpa comuna si tot spuneam ca oamenii de sport daca ar fi mai uniti si ar sti sa explice ce vor (cu argumente nu doar cu vorbe in vant) politicul ar intelege drama pe care o traim si ar incepe o reorganizare din temelii a sistemului.

Dar nu! Toata vina si responsabilitatea este doar a politicului!

Sportul nu se afla pe agenda nici unui partid politic ca domeniu de importanta nationala si de aici toata drama. Sportul in Romania a ajuns un domeniu in care haosul guverneaza, finantarea este pe prietenii si smecherii politice. Acolo unde mai functioneaza ceva, cu siguranta sunt niste samariteni oameni ai sportului  in spate si putina intelegere din partea factorului politic.

Singurul om politic care s-a declarat prieten al acestui domeniu a fost Victor Ponta! Din pacate, in acea perioada NIMENI din lumea sportului nu a fost in stare sa puna pe masa premierului un pachet legislativ care sa produca schimbarea!

Daca ne referim la oamenii de sport, avem multe orgolii meschine, oameni impinsi in fata sa conduca destinele acestui domeniu, care nu fac nici o diferenta dintre ,,ciclul menstrual’’ si ,,ciclul olimpic’’ dar ei se cred mari manageri sportivi.

Un alt factor nociv cu o influenta colosala o constituie unii (nu toti) dintre oamenii de sport (directori, presedinti de structuri sportive) care vin din epoca comunista, sunt inca in functii si guverneaza dupa principiul ,,daca mi se da, eu fac! Daca nu, NU!’’. Nu vor sa stea acasa desi varsta de pensie a trecut de mult! Managementul performant este o sintagma straina pentru ei, unii nici nu stiu sa deschida un calculator! Acestia, sunt ,,sfatuitorii de taina’’ ai unor oameni politici cu mare influienta. Ei sunt de fapt ,,cancerul’’ care debusoleaza oamenii politici si otravesc cu informatii si cereri meschine, doar pentru ei, nu pentru sportul romanesc!

Tot dintre oamenii de sport, mai avem o categorie de foste mari glorii care au adus Romaniei rezultate notabile si care sunt de un grobianism si un mercantilism iesit din tiparul normalitatii. Aceasta categorie, pe langa rentele viagere si multe alte beneficii pe care le au, nu se rezuma doar la a fi modele pentru sportivii tineri! Nu! Ei vor sa conduca federatiile, cluburile daca se poate pana la sfarsitul vietii! Chiar si intre ei exista o râcă specifica saracului popor roman dezbinat, precum ca ,,ea’’ sau ,,el’’ este cel mai destept si ca el nimeni nu exista! Bineinteles ca doar unii, pentru ca nu putem generaliza! Slava Domnului mai sunt si oameni decenti si cu mult bun simt si caracter! Dar ceilalti, putini, sunt sufficient de toxici si nici nu stiu cat rau fac sportului romanesc! Din acest punct de vedere, o mare vina o are politicul, care in goana de a acumula voturi, pun in campaniile electorale imaginea unei foste mari glorii sportive sa impresioneze electoratul. Odata ajunsi in functii, praful si pulberea sau potopul dupa ei! Din NIMIC doar nimic poate sa nasca!

Subjugarea sportului romanesc banului public si imixtiunea factorului politic in actul managerial sportiv, sunt dupa parerea mea cele mai mari pericole si motivele regresului pe care sportul romanesc il traieste de 29 de ani.

Ce se intampla in alte state in care sportul este un domeniu functional si sunt rezultate?

In primul rand este respectat principiul autonomiei in sport. Indiferent cati bani publici se investesc, factorul politic nu interfereaza cu actul managerial sportiv. Mai mult decat atat, este incurajat mediul privat, prin transparenta si egalitate de sanse, autoritatile publice investind in infrastructura proprie pe care o intretine, modernizeaza si o pune la dispozitie cluburilor sportive, comunitatii locale. Deasemenea investesc in infrastructura altor entitati de pe raza administrativa (autoritati publice sau structuri private) prin finantarea programelor sportive din infrastructura. Important de retinut, este faptul ca multe state membre UE, in care sportul este recunoscut ca un domeniu important, au avut si vor avea cu siguranta grija, ca la negocierea axelor de finantare pentru exercitiul financiar european sa introduca si finantari pentru programe de activitate si infrastructura sportiva. Romania NU a negociat asa ceva! Sportul NU este pe agenda celor care decid viitorul natiunii, dar deplang alaturi de noi, regresul si lipsa rezultatelor! Sportul, cel mai bun ambasador al Romaniei, este in prim plan mediatic doar cateva zile, pana uitam si apare o noua stire, o crima, o drama, o declaratie iesita din tiparul normalitatii, pentru ca ne pricepem la cancan! Nu!?

In al doilea rand, statul se preocupa permanent de corelarea legislatiei nationale cu legislatia internationala. Mediul privat are parghii lucrative, una din cele mai importante fiind legea sponsorizarii. Sunt implicate companiile in dezvoltarea sportului. Statul este preocupat sa diversifice sursele de finantare a structurilor sportive, face eforturi pentru implicarea familiei ca vector hotarator in educatia sportiva a copilului ca parte integranta a educatiei generale.

In al treilea rand, ceea ce nu se intelege in Romania, statul creaza cadrul organizatoric si se preocupa ca elevii si studentii sa aiba acces gratuit, pentru a practica in mod continuu si sustinut cel putin o ramura sportiva.

Subfinantarea, proasta organizare a unui sistem, haosul creat prin nerespectarea legislatiei, nu pot conduce decat la prabusirea sistemului si moartea lenta a unei natiuni!

Daca luam exemple de buna practica din statele cu rezultate sportive, ne vom da seama foarte usor unde gresim si ce ar trebui sa facem in Romania.

Nu! Nu mai trebuie inventata roata! Roata a fost inventata!

Baza piramidei trebuie sa fie in scoala! Masa critica, reprezentand cei aproximativ 3.3 milioane de elevi, trebuie sa faca obiectul selectiei si indrumarii spre perfomanta, care se face conform legislatiei in Cluburile Sportive Scolare si Unitatile de Invatamant cu program sportiv sau clase sportive.

Apoi in piramida sportului, ar fi logic ca, Cluburile Sportive Universitare sa preia elevii sportivi si sa rezolve doua mari probleme ale sportului romanesc:

• pe de o parte sa rezolve problema abandonului practicarii unui sport de performanta odata cu terminarea liceului;
• pe de alta parte sa incurajeze practicarea unui sport in mediul universitar si a unei cariere universitare, ceea ce ar rezolva problema resursei umane in sport dar si trecerea spre sportul profesionist a celor care pot si doresc acest lucru.

Ce lipseste din piramida sportului romanesc? Asociatia Sportiva Scolara!

Aceasta structura sportiva, trebuie reorganizata si finantata, iar elevii sa practice o ramura sportiva (obligatoriu, NU optional cum este acum gresit inteles). Cand vom avea 3 milioane de elevi legitimati in sport, numarati 8-12 ani de la implementarea acestui proiect si atunci Romania va avea si rezultate sportive, arenele sportive vor fi pline, media interesata sa promoveze sportul si exemplele educationale care au reusit in viata prin sport!

Baza piramidei sportului românesc a fost în ultimii 29 de ani distrusă, iar pentru a o reconstrui avem nevoie de o reorganizare din temelii a sistemului cu baza în şcoală. În acest sens, am propus reorganizarea sistemului naţional al sportului şcolar şi universitar şi implementarea unui set de măsuri care să contribuie la optimizare şi dezvoltare. Singura structură sportivă capabilă să contribuie la dezvoltarea sportului şcolar este Asociaţia Sportivă Şcolară care este prin legislaţie obligatorie în fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică. Această asociaţie sportivă este înfiinţată în aproximativ 80% din unităţile de învăţământ cu personalitate juridică din România, dar sunt neorganizate şi nefinanţate.

Ministerul Educaţiei Naţionale deţine practic 75% din masa critică care face obiectul sportului românesc, însemnând 3.3 milioane de elevi şi aproximativ 500.000 de studenţi.

Avem în mediul preuniversitar:

• 18.915 unităţi de învăţământ acreditate şi autorizate din care 7.312 cu personalitate juridică;
• aproximativ 3.3 milioane de elevi din care elevi sportivi aproximativ 70.000 şi elevi sportivi legitimaţi de performanţă doar 13.106 din care 1.190 în loturi naţionale/olimpice, conform Registrului Performanţei Sportive din 2018.

Am propus deasemenea un O.M. al Educaţiei care să stabilească cadrul  de organizare şi desfăşurare a activităţilor în ASS uri, sursele de finanţare şi modul de lucru cu Consiliul de Administraţie al Unităţii de învăţământ, relaţia cu Asociaţia de Părinţi şi cu celelalte structuri sportive, sursele de finanţare şi modul de organizare.

Deasemenea prin prevederile Legii 69/2000 este obligatoriu înfiinţarea Asociaţiei Sportive Universitare pe lângă fiecare Instituţie de Învăţământ Superior. La această dată, foarte puţine universitaţi au înfiinţate aceste asociaţii sportive universitare.

Avem în mediul universitar:

• 55 de instituţii de învăţământ superior de stat din care 48 civile, 7 militare;
• 45 universităti private, din care 38 acreditate şi 8 în curs de acreditare;
• 29 de cluburi sportive universitare şi doar 1.091 de studenţi sportivi legitimaţi dintr-un total de aproximativ 500.000 de studenţi.

Având în vedere autonomia universitară, trebuie stabilit un Regulament de Organizare şi Desfăşurare a Activităţilor în cadrul ASU urilor care să fie transmis tuturor intituţiilor de învăţământ superior (FSSU împreună cu Direcţia Generală Învăţământ Universitar).

Ministerul Tineretului si Sportului gestionează domeniul sport, având conform Anuarului Sportiv editat în 2016 (!) dar sunt convins ca nu sunt modificari ,,in bine” in ultimii doi ani:

• 42 de Direcţii Judeţene pentru Sport şi Tineret/DSTMB;
• 48 de cluburi sportive municipale;
• 74 de federaţii sportive naţionale;
• 9 complexe naţionale sportive;
• 3 instituţii subordonate (cercetare şi formare profesională).

Conform datelor, avem în Romania din punctul de vedere al practicanţilor şi sportivilor legitimaţi un numar de 245.644 de sportivi legitimaţi din care 196.156 de sportivi care participă în competitii.

Dintre acestia avem pe categorii de varsta: 81.224 seniori, 101.848 cadeţi, juniori şi tineret, 62.572 de copii.

În ramura fotbal avem 118.040 de sportivi legitimaţi din care 52.685 de seniori, 51.848 de cadeţi, juniori şi tineret şi doar 13.507 de copii!

Daca ne raportam la cei 3.3 milioane de elevi, constatam ca din cei 164.420 de sportivi legitimati la categoriile copii, juniori si tineret, avem doar aproximativ 150.000 de elevi (0.45%) care practica o ramura sportiva in Romania ca sportiv legitimat (junioratul se termina la varsta de 18 ani, cand se trece la tineret si daca este cazul la o facultate).

Deasemenea, din cifrele detinute de FSSU(MEN) avem aproximativ 70.000 de elevi practicanti a unei ramuri de sport in grupe de initiere si doar 13.106 juniori 1 si 1.091 de studenti sportivi de performanta!

Cu aceste cifre, ar trebui sa aveti o imagine clara a ceea ce se intampla in sportul romanesc!

In concluzie, sportul romanesc are nevoie de respectarea principiului autonomiei in sport, respectarea legislatiei europene in ceea ce priveste finantarea si ajutorul de stat, o schema de ajutor de stat pentru finantarea programelor sportive, sprijinirea mediului privat si o lege a sponsorizarii lucrativa, transferul in timp al sarcinii financiare de umerii statului pe cei ai mediului privat, contracte de management sportiv pe 4 ani, dezvoltarea Asociatiei Sportive Scolare ca singura structura sportiva capabila sa dezvolte sportul in scoala.

Si ca sa fiu bine inteles, dupa ce reorganizam sportul scolar si universitar, ar trebui ca in 4-8 ani structurile sportive de drept public sa fie transformate in structuri sportive private de drept public si transferata inclusiv infrastructura sportiva acestora! In Romania, existenta structurilor sportive de drept public reprezinta nu numai o mare inegalitate in raport cu structurile sportive de drept privat DAR MAI ALES o incalcare flagranta a legislatiei internationale!

Practic, stam pe o ,,craca fragila” pe care ne-o mai si taiem singuri (vezi cazul CSM Bucuresti)!

Despre CSM Bucuresti

Bucurestiul este o capitala europeana cu o organizare atipica: 6 primarii de sector si o alta primarie a municipiului, o unitate administrativ-teritoriala cu 6 subdiviziuni, un Consiliu General al Municipiului Bucuresti considerat al doilea guvern al Romaniei si 6 Consilii Locale de Sector, 1 Primar General si 6 Primari de Sector, multe institutii subordonate CGMB care se ,,calca pe picioare’’ cu cele de sector, peste 2 milioane de cetateni europeni cu aspiratii dar captivi de multe ori in luptele politice dintre partidele politice sau mai nou dintre ,,gastile’’ unor partide!

La infiintarea clubului in 2007, prin ROAF aprobat de CGMB, rolul acestuia era de a finanta dezvoltarea cu precadere a sportului la nivel de copii si juniori. Legislatia in Romania este insa foarte clara si toate structurile sportive au ca scop ,,performanta sportiva’’ la toate categoriile de varsta daca se poate, indiferent de forma de organizare. Pornind de la aceasta idee, au fost infiintate mai multe echipe (la nivel de jocuri sportive) care sa contribuie la dezvoltarea unor ramuri de sport ca handbalul, voleiul, baschetul, rugbyul dar si a unor sporturi individuale ca atletismul.

Infiintarea acestui club o datoram unor oameni de sport care s-au zbatut si au reusit in felul lor sa faca cate ceva, piatra de temelie fiind pusa de catre Nicolae Marasescu si Valentin Samungi impreuna cu o mana de oameni politici care au subscris acestei idei. Valentin Samungi a fost si primul director general al clubului (2007-2012), apoi  Petre Branisteanu (2012-2013), apoi subsemnatul (2013-2015), Alin Petrache (2016-2017) si Gabriela Szabo (2017 pana in prezent). Daca am uitat pe cineva, cred ca am facut-o intentionat!…

In perioada 2007-2014, CSM Bucuresti nu a avut nici un rezultat notabil, avand totusi bugete si de 5 milioane euro pe an. In iulie 2013, cand am preluat conducerea acestui club, am gasit doar 67 de copii si juniori, echipe pe cale de desfiintare si un buget anual de 4.3 milioane lei din care 3.7 erau cheltuite. Echipa de baschet feminin era desfiintata, echipa de baschet masculin mai avea 2-3 jucatori si multe plangeri la FIBA, echipa de handbal masculin nu avea nici un jucator dupa plecarea acestora ca urmare a neplatii contractelor, echipa de rugby subtire si deasemenea neplatiti de multe luni, echipa de handbal feminin la fel iar echipele de volei feminin si masculin la fel de debusolate si cu un numar mic de sportivi.

Fara sprijinul politic al consilierilor generali, acest club a fost si va fi sortit …disparitiei!

Nu vreau sa mai aduc in discutie faptul ca cele mai bune rezultate la nivel de cluburi sportive, in perioada de dupa 1990, au fost cele din 2016 a echipelor de handbal si volei feminin de la CSM Bucuresti: EHF Women Champions League si Challenge Cup.

Si pe mandatul meu, mai ales in 2013 la preluare, s-au facut presiuni sa desfiintam echipele de volei si echipa de rugby. Am explicat cu argumente, ca este foarte usor sa desfiintezi ceva, mai greu este sa infiintezi si sa construiesti. Incet-incet, lucrurile au prins contur, am infiintat si acel Centru de Copii si Juniori cu 7000 de copii si rezultatele au inceput sa apara.

Nu s-a facut din pacate nimic pe infrastructura sportiva si lucrurile stau la fel si astazi. Vrem sa organizam Universiada de Vara la Bucuresti dar noi nu avem o sala polivalenta moderna, un bazin de inot macar de nivelul cerut pentru un event international, un stadion cu o pista de atletism care sa indeplineasca conditiile FIA si multe altele.

Prin reorganizarea clubului in acesta perioada, ne-am aratat lumii intregi, neputinta! Neputinta unei capitale europene de a intelege si empatiza cu sportul, cu sportivii si oamenii de sport! Sportul este tratat inca in Romania ca un moft cu toate ca este un drept constitutional. Vina nu este a sportivilor! Vina este a factorului politic! In cazul de fata nu doar a Consiliului General al Municipiului Bucuresti ci este o vina a partidelor politice, care tin la capitolul ,,diverse’’ acest domeniu si nu intelegem ca suntem o natiune muribunda dar cu coada sus, o natiune care anuntam crestere economica si avem o infrastructura si o educatie ,,demna’’ de lumea a treia!

Am militat si ma voi lupta toata viata mea pentru drepturile pe care sportul il are conferit prin legislatie. Probabil, daca nu vom gasi intelegere, va trebui sa infiintam un nou partid politic, un partid al sportivilor care sa lupte printre altele si pentru o Romanie educata si puternica, cu un domeniu al educatiei si al sportului, bine consolidate! Daca vrem performanta economica, avem nevoie de oameni educati, puternici si sanatosi! Peste tot in lume, nivelul de dezvoltare si performanta economica sunt direct proportionale cu nivelul de educatie si starea generala de sanatate a natiunii!

Solutia nu este sa desfiintam! Investitiile in sport sunt ca investitiile in infrastructura! Reprezinta daca vreti, poduri in timp, spre sanatate si performanta in toate domeniile!

Toti banii investiti pana acum de Primaria Bucuresti, din 2007 pana astazi, in volei si rugby sunt bani aruncati pe fereastra! Am spus si repet, echipele de seniori/senioare reprezinta varful unei piramide functionale si modelele educationale pentru cei mici!

Daca tot va ganditi la o strategie sanatoasa, va sugerez sa desfiintati CSM Bucuresti! Anuntati un buget anual pentru sport si toate cluburile sportive din Bucuresti sa acceseze pe baza de proiect o finantare pentru un program sportiv! In ultimii doi ani, asa a fost construita legislatia! Alocati macar 40% din acel buget sportului juvenil (sport scolar si universitar) si restul echipelor de seniori! Platitori de taxe si impozite sunt si suporterii rapidisti, stelisti, dinamovisti, etc., care culmea au si foarte multi spectatori! Ocupati-va de proiecte de infrastructura sportiva, construiti sali de sport, bazine de inot, piste de atletism, finantati asociatiile sportive scolare ca sa fie accesibila curtea scolii! Cu banii alocati de CGMB si de primariile de sector, ar trebui ca in Bucuresti sa avem cluburi sportive care sa faca performanta, care sa ne reprezinte cu cinste in Europa ca pe o capitala europeana!