Cand ceva nu merge bine intr-un domeniu, deobicei se iau masuri, se schimba ceva! Ei bine, sportul romanesc nu sufera doar din lipsa banilor. O organizare mai buna este mai importanta in aceasta perioada decat finantarea, dar nu indeajuns. Ma zbat de cativa ani sa gasesc in mediul politic oameni care sa inteleaga ca daca nu facem ceva acum, peste cativa ani, va fi prea tarziu.

Nu moare nimeni pentru lipsa de rezultate!? Sunt  convins insa ca in timp, natiunea va avea foarte mult de suferit. Prevad o lipsa acuta a resursei umane in maxim 4-6 ani. Numarul mic de practicanti a unui sport de performanta, micsoreaza sansa de a identifica performeri care sa fie indrumati catre marea performanta, care mai apoi sa imbratiseze o cariera universitara! O sa vina vremea cand vom aduce antrenori straini la gimnastica, la scrima si la alte sporturi in care am fost ca natiune, o forta!

 

Cine este de vina!?

Eu sunt convins ca este o culpa comuna. Nu poti da vina doar pe federatii, pe ministerul educatiei sau ministerul tineretului si sportului. Cred de asemenea ca si familia este de vina. Incet-incet, sa pierdut cultul practicarii activitatilor fizice in familie, devenim din ce in ce mai comozi, iar exemplul gresit al parintilor este transmis si copiilor.

Scoala este cea care trebuie sa creeze cadrul organizatoric optim pentru ca de mici, copiii nostri sa practice o ramura de sport. Este responsabilitatea sistemului de invatamant, sa oblige elevul sa practice un sport. Daca il lasam optional, acest obicei este din ce in ce mai putin imbratisat. O sa spuneti ca nu este nici o problema! Ei bine eu sunt convins ca gresim! Iar de obicei, partizanii acestei idei sunt parintii care nu au practicat niciodata un sport.

Educatia fizica si sportul fac parte din educatia generala a individului! Fara aceasta componenta, educatia unui individ este incompleta! De ce fac si nu …face? Simplu! Pentru ca sunt doua componente separate: educatia fizica este o ora ca si istoria sau fizica in trunchiul comun, iar sportul reprezinta o activitate extracuriculara care se poate practica doar in cadrul asociatiei sportive scolare, in sedinte de antrenament de 60-90 min in functie de specificul acelui sport. Activarea acestei asociatii, organizarea si finantarea ei, reprezinta in opinia singura masura care poate resuscita acest sistem muribund!

Performanta este o rezultanta a muncii in timp! Aplicarea criteriilor specifice de selectie pe ramura de sport la varste fragede, poate conduce la identificarea de talente pentru acea ramura sportiva si va ajuta un bun antrenor sa obtina rezultate bune in planul performantei.

De ce trebuie sa devina obligatorie practicarea unei ramuri de sport in scoala? Simplu! Chiar daca nu va ajunge un mare sportiv de performanta (nici nu ar trebui sa incepem cu asta), acel copil va deveni un tanar complet, cu o stare generala de sanatate buna, cu obiceiuri sanatoase si daca nu va fi un sportiv de performanta, cu siguranta va deveni un spectator fidel al acelui sport si va transmite si copiilor lui aceleasi frumoase obiceiuri!

Poate va intrebati, de ce in Romania arenele sportive sunt mai tot timpul goale? Ei bine, aveti explicatia mai sus!

Revin (pentru ca eu sunt insistent si tenace) cu un set de măsuri care are drept scop, reorganizarea sistemului naţional de  educaţie fizică şi sport, a sportului şcolar şi universitar. Măsurile propuse, trebuie implementate de către mai multe ministere de resort, administraţii publice centrale şi locale. Deasemenea propun si 3 proiecte de modificare legislativă, care vizează crearea unui cadru legislativ coerent din punctul de vedere al organizării sistemului dar şi pentru o finanțare mai bună, o implicare mai activă a administraţiilor publice centrale şi locale, crearea de pârghii pentru dezvoltarea structurilor sportive private, promovarea principiului autonomiei în sport şi transferul în timp al sarcinii financiare din fonduri publice spre mediul privat.

Multi ma intreaba ce vreau sa spun cu ,,principiul autonomiei” in sport!?

Dependenta sportului de factorul politic sau mai exact interferenta gresita a politicului in sport, conduce la sincope si de multe ori creaza haos. Mai grav, proiecte sanatoase sunt distruse si eforturile financiare si materiale sunt aruncate pe apa sambetei. FIFA si UEFA recomanda respectarea principiului autonomiei in sport si nu este de acord ca mai mult de 49% din bugete sa fie din bani publici. CIO deasemenea recomanda respectarea acestui principiu, ca unul dintre cele mai importante pentru o buna guvernare a sportului.

Cred cu tarie, ca doar consolidarea unui sistem privat puternic poate contribui la dezvoltarea sportului romanesc! Administratiile publice locale si centrale se pot implica activ in construirea, intretinerea si modernizarea infrastructurii, in finantarea sportului scolar si universitar, in cofinantarea sportului de mare performa. Dar cea mai importanta parghie pentru dezvoltarea mediului privat este sponsorizarea! Deasemenea, un mare pericol pentru sportul romanesc, este concentrarea ca organizare si finantare doar pe structuri sportive de drept public.

SCURTA PREZENTARE A SISTEMULUI

Baza piramidei sportului românesc a fost în ultimii 29 de ani distrusă, iar pentru a o reconstrui avem nevoie de o reorganizare din temelii a sistemului cu baza în şcoală. În acest sens, propunem reorganizarea sistemului naţional al sportului şcolar şi universitar şi implementarea unui set de măsuri care să contribuie la optimizare şi dezvoltare. Singura structură sportivă capabilă să contribuie la dezvoltarea sportului şcolar este Asociaţia Sportivă Şcolară care este prin legislaţie obligatorie în fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică. Această asociaţie sportivă este înfiinţată în aproximativ 80% din unităţile de învăţământ cu personalitate juridică din România, dar sunt neorganizate şi nefinanţate.

Ministerul Educaţiei Naţionale deţine practic mai mult de 75% din masa critică, însemnând 3.3 milioane de elevi şi aproximativ 500.000 de studenţi.

Avem în mediul preuniversitar:

• 18915 unităţi de învăţământ acreditate şi autorizate din care 7.312 cu personalitate juridică;
• aproximativ 3.3 milioane de elevi din care sportivi in grupe de initiere aproximativ 70.000 şi elevi sportivi legitimaţi de performanţă doar 13.106 din care 1.190 în loturi naţionale/olimpice, conform Registrului Performanţei Sportive din 2018.

Propunem un O.M. al Educaţiei care să stabilească cadrul  de organizare şi desfăşurare a activităţilor în ASS uri, sursele de finanţare şi modul de lucru cu Consiliul de Administraţie al Unităţii de învăţământ, relaţia cu Asociaţia de Părinţi şi cu celelalte structuri sportive, sursele de finanţare şi modul de organizare.

Deasemenea prin prevederile Legii 69/2000 este obligatoriu înfiinţarea Asociaţiei Sportive Universitare pe lângă fiecare Instituţie de Învăţământ Superior. La această dată, foarte puţine universitaţi au înfiinţate aceste asociaţii sportive universitare.

Avem în mediul universitar:

• 55 de instituţii de învăţământ superior de stat din care 48 civile, 7 militare;
• 45 universităti private, din care 38 acreditate şi 8 în curs de acreditare;
• 29 de cluburi sportive universitare şi doar 1.091 de studenţi sportivi legitimaţi dintr-un total de aproximativ 500.000 de studenţi.

Având în vedere autonomia universitară, trebuie stabilit un Regulament de Organizare şi Desfăşurare a Activităţilor în cadrul ASU urilor care să fie transmis tuturor intituţiilor de învăţământ superior (FSSU împreună cu Direcţia Generală Învăţământ Universitar).

Ministerul Tineretului si Sportului guvernează domeniul sport, având conform Anuarului Sportiv editat în 2016 (!?):

• 42 de Direcţii Judeţene pentru Sport şi Tineret/DSTMB;
• 48 de cluburi sportive municipale;
• 74 de federaţii sportive naţionale;
• 9 complexe naţionale sportive;
• 3 instituţii subordonate (cercetare şi formare profesională).

Conform datelor, avem în Romania din punctul de vedere al practicanţilor şi sportivilor legitimaţi următoarele cifre: 245.644 de sportivi legitimaţi şi 196.156 de sportivi care participă în competitii, din care:

• 81.224 seniori;
• 101.848 cadeţi, juniori şi tineret;
• 62.572 copii;

În ramura fotbal avem 118.040 de sportivi legitimaţi din care 52.685 de seniori, 51.848 de cadeţi, juniori şi tineret şi doar 13.507 de copii!

În planul de măsuri (ANEXA la Strategia propusă) propunem organizarea unei competiţii naţionale denumită DACIADA, la care să fie integraţi toţi elevii şi studenţii şi care să fie organizată în parteneriat MEN-MTS-COSR.

IMPORTANT: Toate masurile propuse trebuie sa facă obiectul unui proiect naţional de reorganizare a sportului, asumat politic!

 FINANŢARE şi măsuri de REORGANIZARE

După demersurile de modificare a Legii 69/2000 inițiate prin OUG 38/2017 și finalizate prin consolidarea legii cu prevederile Legii 90/2018, avem multe autorități publice locale care înteleg trunchiat contextul legislativ, în sensul în care pretind în mod eronat ca nu au nici o obligație de a finanța activitatea sportivă și programele sportive, deoarece în lege se foloseste la art 18^1 sintagma ,,pot aloca’’.

Din această cauză, au dispărut în ultimii ani, echipe sportive de tradiție din multe localități (cazul municipiului Iași, unde au dispărut echipele de handbal masculin, rugby și baschet), autoritățile locale neîntelegand importanța sportului în comunitate și rolul educativ al practicării activităților fizice.

Deși în OUG 38/2017 era prevăzut ca finanțarea din fonduri publice a acestor activități să se poata efectua în limita pragului maxim de 5% din bugetul anual, prin Legea 90/2018 s-a eliminat această prevedere.

Una din cauze a fost faptul că unele administrații publice locale cu bugete mici, erau nevoite să renunțe la echipe de tradiție (exemplu – cazul echipei de volei feminin Alba- Blaj) limita de maxim 5% fiind insuficienta pentru programele finantate.

Deasemenea, cu toate că a fost stabilit mecanismul de finanțare pentru activitatea Asociațiilor Sportive Școlare înființate pe lângă unitățile de învățământ și activitatea Asociațiilor Sportive Universitare înființate pe lângă institutele de învățământ superior, la aproape doi ani de la inițierea acestui demers, nu avem nici o autoritate publică locală care să aibă prevăzut în buget o sumă minimă anuală alocată acestor programe sportive, sportul școlar și universitar neavând nici o șansă de resuscitare.

Reamintim că în conformitate cu prevederile art. 2, alin. (1) din Legea 69/2000 cu modificările și completarile ulterioare, ,,educaţia fizică şi sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat.’’ iar prin prevederile alin. 2 ,,Statul recunoaşte şi stimulează acţiunile organizatorice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului, desfăşurate de autorităţile administraţiei publice şi, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în învăţământ, în structuri ale apărării naţionale, ordinii publice, siguranţei naţionale, în sănătate, în societăţi comerciale, precum şi în alte sectoare ale vieţii sociale, potrivit reglementărilor legale.’’

Totodata la alin. (4) întelegem că ,,Statul garantează exercitarea funcţiilor sectorului public şi ale sectorului particular în domeniile educaţiei fizice şi sportului, în conformitate cu principiile colaborării responsabile dintre toţi factorii interesaţi.’’

Cu toate ca la alin. (5) ,,Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este libera şi voluntară şi se realizează independent sau în cadrul structurilor sportive asociative.’’, unele administratii publice locale infiinteaza diverse institutii sau mai nou companii private finantate din fonduri publice, care se substituie eronat rolului conferit prin legislatie doar structurilor sportive, de a organiza si desfasura activitati sportive.

Deși sportul trebuie să facă parte integrantă din educația generală a individului, multe administrații publice locale îl înteleg ca pe un moft deși este un drept garantat de stat prin legislație.

Foarte multe structuri sportive sunt nemulțumite de faptul că sunt tratate cu indiferență și la 2 (doi) ani de la un demers pe care l-am gândit lucrativ și care să clarifice mecanismul finanțării sportului, din păcate acesta nu funcționează.

Și sportivii sunt oameni! Unii au familii și obligații, iar statul român, concetățenii noștri au asteptări de la sportivi, să aibă și rezultate notabile, să fie modele pentru tinerele generații! În realitate, in UAT urile in care nu exista nici o preocupare pentru acest domeniu, aceștia trăiesc o dramă, se simt frustrați și descurajați că trebuie să își desfășoare activitatea apelând la diverse împrumuturi, abandoneaza .

Degeaba le este comunicat că Legea EFS 69/2000 trebuie citită în întregime, nu numai articolul 18^1, că la art. 3 este specificat foarte clar că autoritățile publice ,,au obligația’’  și că totul trebuie coroborat cu celelalte acte normative in vigoare.

(1)Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organismele neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine sportul pentru toţi şi sportul de performanta şi să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale.

(2)Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să asigure, cu prioritate, copiilor de vârsta preşcolară, tinerilor şi persoanelor în vârsta condiţii pentru practicarea exerciţiului fizic, în vederea integrării sociale.

(3)Autorităţile administraţiei publice au obligaţia să asigure condiţii pentru practicarea educaţiei fizice şi sportului de către persoane cu handicap fizic, senzorial, psihic şi mixt, în scopul dezvoltării personalităţii lor şi integrării în societate, precum şi mijloacele care să permită sportivilor cu handicap participarea la competiţii naţionale şi internaţionale destinate lor.

Deasemenea, prin prevederile art. 12 alin (1) ,,Sportul de performanta constituie un factor esenţial pentru dezvoltarea sportivă pe plan naţional, îndeplinind o importanta funcţie reprezentativă pentru România în competiţiile sportive oficiale cu caracter internaţional’’ iar la alin. (2) ,,Organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în sport şi autorităţile administraţiei publice locale pot asigura mijloacele necesare pentru pregătirea sportivilor de performanta, acordarea sprijinului ştiinţific şi medical necesar, precum şi pentru încadrarea lor în sistemul de educaţie şi deplina integrare socială şi profesională.’’

În acest sens, vă propunem un demers legislativ, care să întărească sensul obligației pe care autoritățile publice locale o au în ceea ce privește finanțarea programelor sportive, dar mai ales a sportului școlar și universitar ca baza a piramidei sportului românesc, prin stabilirea unui prag de minim 5% din bugetul anual aprobat, care sa fie alocat acestor programe și minim 50% din bugetul alocat finanțării sportului să fie pentru sport scolar și universitar.

Conform prevederilor Legii 69/2000, Asociatiile Sportive Școlare și Asociatiile Sportive Universitare sunt înființate pe lângă unitățile de învățământ respectiv pe lângă institutele de învățământ superior. Educația fizică și sportul este parte integrantă din educația generală a individului. Finanțarea acestor asociații și reorganizarea lor, trebuie să reprezinte un prim pas spre normalitate și începutul dezvoltării sportului românesc prin implementarea conceptului de practicare a activităților fizice în mod regulat, pe ramura de sport în fiecare școală și universitate. Acest mecanism, va acorda posibilitatea aplicării criteriilor specifice de selectie pe ramura de sport la vârste optime, ceea ce va conduce la mărirea substanțială a numărului de practicanți legitimați și selecția pentru marea performanță. Masa critică trebuie să o reprezinte cei 3.3 milioane de elevi și cei aproape 500.000 de studenți.

Deasemenea trebuie avut in vedere faptul ca eforturile organizatorice dar mai ales financiare, trebuie sa fie efectuate militand pentru consolidarea relațiilor dintre Federatia Sportului Scolar si Universitar cu Federațiile Naționale pe Ramura de Sport, pentru organizarea in parteneriat a campionatelor naționale școlare și universitare. Trebuie întărit rolul Ministerului și Sportului in domeniul sportului scolar si universitar, care împreună cu Ministerul Educației Naționale sa gestioneze responsabil acest domeniu și sa stabileasca drepturile și obligațiile comune pentru o dezvoltare durabila si planificata strategic.

Prin acest demers legislativ, mișcarea sportivă din România își va majora consistent bugetul dedicat programelor sportive astfel încât nu vom mai putea vorbi de subfinanțare și lipsa activitaților fizice din programul zilnic al tinerilor (elevi și studenti), țintele fiind:

• Dezvoltarea sportului școlar și universitar ca bază a piramidei sportului românesc;
• Îmbunătățirea stării generale de sănătate a națiunii;
• Crearea unui număr de aproximativ 100.000 locuri de muncă în cadrul Asociațiilor Sportive Școlare și Asociatiile Sportive Universitare;
• Mărirea numărului de sportivi legitimați de la 200.000 la 4.5 milioane în maxim 4 ani ( ținta/masa critica: 3.3 milioane elevi, 500.000 studenți, aproximativ 1.5 milioane de tineri cu vârsta între 18-35 ani);
• Dezvoltarea industriei sportului (producție și comert cu echipament sportiv, asigurări, servicii hoteliere, transport, service medicale, marketing și publicitate, ticketing, drepturi TV, altele);
• Dezvoltarea mediului privat în sport și transferul în timp (8 – 12 ani) a sarcinii financiare de pe umerii statului pe umerii structurilor sportive din mediul privat;

 

Educaţia Fizică şi Sportul reprezintă două domenii diferite care fac parte din educaţia generala a individului. Performanţa economică a unei ţări este direct proporţională cu nivelul de educaţie şi starea generală de sănătate a naţiunii. Acest pachet de măsuri nu îşi propune obţinerea în cel mai scurt timp a performanţei sportive în plan internaţional pentru România!

Acest lucru nu mai este posibil!

România a obţinut anul acesta la Universiada de la Napoli locul 46, cu doar 1 medalie de argint şi 3 de bronz. Se spune că performanţa sportivă este o rezultantă a educaţiei în timp. Trebuie înţeles şi acţionat în acest sens astfel încât, un proiect naţional de reorganizare a sportului iniţiat astăzi, sa dea rezultate în 8-12 ani.

Cu cât amânăm mai mult implementarea acestui set de măsuri, cu atât ne îndepărtăm şi mai mult de rezultate notabile în planul marii performanţe sportive şi vom deveni din acest punct de vedere o naţiune frustrată. Nu ar fi o mare tragedie lipsa rezultatelor, dar trecutul şi mai ales potenţialul uriaş al acestei naţiuni, ne obligă!

Tragedia în schimb, o reprezintă starea generală de sănătate din ce în ce mai proastă  a naţiunii române, impotenţa sistemului de a pune la dispoziţie cetăţenilor săi cadrul organizatoric de a practica activităţi fizice, pierderea uşor-uşor a culturii de a practica o ramură de sport şi aveţi în vedere că vom cheltui din ce în ce mai mulţi bani pe tratarea bolilor dacă nu vom face prevenţie şi educaţie, dacă nu vom face mişcare şi sport!

Constantin Caliman