Modificarea legislativă vizează crearea unui cadru  coerent pentru finanțarea din fonduri publice puse la dispoziție de administrațiile publice locale pentru activitatea sportivă a structurilor sportive de drept public aflate în subordinea autorităților deliberative, pentru finanțarea programelor sportive inițiate de entitățile stabilite prin art. 18^1 alin. (2) precum și pentru programele sportive de construire, modernizare și întreținere a infrastructurii sportive.

După demersurile de modificare a Legii 69/2000 inițiate prin OUG 38/2017 și finalizate prin consolidarea legii cu prevederile Legii 90/2018, avem multe autorități publice locale care înteleg trunchiat contextul legislativ, în sensul în care pretind în mod eronat ca nu au nici o obligație de a finanța activitatea sportivă și programele sportive, deoarece în lege se foloseste la art 18^1 sintagma ,,pot aloca’’.

Din această cauză, au dispărut în ultimii doi ani, echipe sportive de tradiție din multe localități (cazul municipiului Iași, unde au dispărut echipele de handbal masculin, rugby și baschet), autoritățile locale neîntelegand importanța sportului în comunitate și rolul educativ al practicării activităților fizice.

Deși în OUG 38/2017 era prevăzut ca finanțarea din fonduri publice a acestor activități să se poata efectua în limita pragului maxim de 5% din bugetul anual, prin Legea 90/2018 s-a eliminat această prevedere. Una din cauze a fost faptul că unele administrații publice locale cu bugete mici, erau nevoite să renunțe la echipe de tradiție (exemplu – cazul echipei de volei feminin Alba- Blaj) limita de maxim 5% fiind insuficienta pentru programele finantate.

Deasemenea, cu toate că a fost stabilit mecanismul de finanțare pentru activitatea Asociațiilor Sportive Școlare înființate pe lângă unitățile de învățământ și activitatea Asociațiilor Sportive Universitare înființate pe lângă institutele de învățământ superior, la aproape doi ani de la inițierea acestui demers, nu avem nici o autoritate publică locală care să aibă prevăzut în buget o sumă minima anuală alocată acestor programe sportive, sportul școlar și universitar neavând nici o șansă de resuscitare.

Reamintim că în conformitate cu prevederile art. 2, alin. (1) din Legea 69/2000 cu modificările și completarile ulterioare, ,,educaţia fizică şi sportul sunt activităţi de interes naţional sprijinite de stat.’’ iar prin prevederile alin. 2 ,,Statul recunoaşte şi stimulează acţiunile organizatorice şi de promovare a educaţiei fizice şi sportului, desfăşurate de autorităţile administraţiei publice şi, după caz, de organismele neguvernamentale de profil în învăţământ, în structuri ale apărării naţionale, ordinii publice, siguranţei naţionale, în sănătate, în societăţi comerciale, precum şi în alte sectoare ale vieţii sociale, potrivit reglementărilor legale.’’

Totodata la alin. (4) întelegem că ,,Statul garantează exercitarea funcţiilor sectorului public şi ale sectorului particular în domeniile educaţiei fizice şi sportului, în conformitate cu principiile colaborării responsabile dintre toţi factorii interesaţi.’’

Cu toate ca la alin. (5) ,,Practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat. Exercitarea acestui drept este libera şi voluntară şi se realizează independent sau în cadrul structurilor sportive asociative.’’, unele administratii publice locale infiinteaza diverse institutii sau mai nou companii private finantate din fonduri publice, care se substituie eronat rolului conferit prin legislatie doar structurilor sportive, de a organiza si desfasura activitati sportive.

Deși sportul trebuie să facă parte integrantă din educația generală a individului, multe administrații publice locale îl înteleg ca pe un moft deși este un drept garantat de stat prin legislație.

Foarte multe structuri sportive sunt nemulțumite de faptul că sunt tratate cu indiferență și la 2 (doi) ani de la un demers pe care l-am gândit lucrativ și care să clarifice mecanismul finanțării sportului, din păcate acesta nu funcționează.

Și sportivii sunt oameni! Unii au familii și obligații, iar statul român, concetățenii noștri au asteptări de la sportivi, să aibă și rezultate notabile, să fie modele pentru tinerele generații! În realitate, in UAT urile in care nu exista nici o preocupare pentru acest domeniu, aceștia trăiesc o dramă, se simt frustrați și descurajați că trebuie să își desfășoare activitatea apelând la diverse împrumuturi, abandoneaza .

Degeaba le este comunicat că Legea EFS 69/2000 trebuie citită în întregime, nu numai articolul 18^1, că la art. 3 este specificat foarte clar că autoritățile publice ,,au obligația’’  și că totul trebuie coroborat cu celelalte acte normative in vigoare.

(1)Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organismele neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine sportul pentru toţi şi sportul de performanta şi să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale.

(2)Autorităţile administraţiei publice şi instituţiile prevăzute la alin. (1) au obligaţia să asigure, cu prioritate, copiilor de vârsta preşcolară, tinerilor şi persoanelor în vârsta condiţii pentru practicarea exerciţiului fizic, în vederea integrării sociale.

(3)Autorităţile administraţiei publice au obligaţia să asigure condiţii pentru practicarea educaţiei fizice şi sportului de către persoane cu handicap fizic, senzorial, psihic şi mixt, în scopul dezvoltării personalităţii lor şi integrării în societate, precum şi mijloacele care să permită sportivilor cu handicap participarea la competiţii naţionale şi internaţionale destinate lor.

Deasemenea, prin prevederile art. 12 alin (1) ,,Sportul de performanta constituie un factor esenţial pentru dezvoltarea sportivă pe plan naţional, îndeplinind o importanta funcţie reprezentativă pentru România în competiţiile sportive oficiale cu caracter internaţional’’ iar la alin. (2) ,,Organele administraţiei publice centrale cu atribuţii în sport şi autorităţile administraţiei publice locale pot asigura mijloacele necesare pentru pregătirea sportivilor de performanta, acordarea sprijinului ştiinţific şi medical necesar, precum şi pentru încadrarea lor în sistemul de educaţie şi deplina integrare socială şi profesională.’’

În acest sens, vă propunem un demers legislativ, care să întărească sensul obligației pe care autoritățile publice locale o au în ceea ce privește finanțarea programelor sportive, dar mai ales a sportului școlar și universitar ca baza a piramidei sportului românesc, prin stabilirea unui prag de minim 5% din bugetul annual aprobat, care sa fie alocat acestor programe și minim 50% din bugetul alocat finanțării sportului să fie pentru sport scolar și universitar.

Conform prevederilor Legii 69/2000, Asociatiile Sportive Școlare și Asociatiile Sportive Universitare sunt înființate pe lângă unitățile de învățământ respectiv pe lângă institutele de învățământ superior. Educația fizică și sportul este parte integrantă din educația generală a individului. Finanțarea acestor asociații și reorganizarea lor, trebuie să reprezinte un prim pas spre normalitate și începutul dezvoltării sportului românesc prin implementarea conceptului de practicare a activităților fizice în mod regulat, pe ramura de sport în fiecare școală și universitate. Acest mecanism, va acorda posibilitatea aplicării criteriilor specifice de selectie pe ramura de sport la vârste optime, ceea ce va conduce la mărirea substanțială a numărului de practicanți legitimați și selecția pentru marea performanță. Masa critică trebuie să o reprezinte cei 3.3 milioane de elevi și cei aproape 500.000 de studenți.

Deasemenea trebuie avut in vedere faptul ca eforturile organizatorice dar mai ales financiare, trebuie sa fie efectuate militand pentru consolidarea relațiilor dintre Federatia Sportului Scolar si Universitar cu Federațiile Naționale pe Ramura de Sport, pentru organizarea in parteneriat a campionatelor naționale școlare și universitare. Trebuie întărit rolul Ministerului și Sportului in domeniul sportului scolar si universitar, care împreună cu Ministerul Educației Naționale sa gestioneze responsabil acest domeniu și sa stabileasca drepturile și obligațiile comune pentru o dezvoltare durabila si planificata strategic.

Prin acest demers legislativ, mișcarea sportivă din România își va majora consistent bugetul dedicat programelor sportive astfel încât nu vom mai putea vorbi de subfinanțare și lipsa activitaților fizice din programul zilnic al tinerilor (elevi și studenti), țintele fiind:

• Dezvoltarea sportului școlar și universitar ca bază a piramidei sportului românesc;
• Îmbunătățirea stării generale de sănătate a națiunii;
• Crearea unui număr de aproximativ 100.000 locuri de muncă în cadrul Asociațiilor Sportive Școlare și Asociatiile Sportive Universitare;
• Mărirea numărului de sportivi legitimați de la 200.000 la 4.5 milioane în maxim 4 ani ( ținta/masa critica: 3.3 milioane elevi, 500.000 studenți, aproximativ 1.5 milioane de tineri cu vârsta între 18-35 ani);
• Dezvoltarea industriei sportului (producție și comert cu echipament sportiv, asigurări, servicii hoteliere, transport, service medicale, marketing și publicitate, ticketing, drepturi TV, altele);
• Dezvoltarea mediului privat în sport și transferul în timp (8 – 12 ani) a sarcinii financiare de pe umerii statului pe umerii structurilor sportive din mediul privat;

         Proiect Modificare Legea 69_2000