Va impartaseam in materialul precedent, convingerea mea puternica, ca viitorul sportului romanesc este in scoala. As dori astazi, sa argumentez aceasta opinie.

In 2012, odata cu venirea mea in Federatia Sportului Scolar si Universitar, institutie publica subordonata Ministerului Educatiei Nationale, am avut curiozitatea de a face o radiografie a sistemului pentru a defini o strategie de dezvoltare.

In anul scolar 2012-2013 am avut in MEN:

– 169 de structuri sportive (cluburi sportive scolare si licee cu program sportiv);

– un buget alocat in cuantum de 186.741.000 RON echivalentul a aproximativ 50 mil euro;

– 41.685 de elevi sportivi legitimati, insemnand 1.32% din totalul elevilor scolarizati (3.192.173 elevi);

– 1776 de persoane angajate in pregatirea acestor sportivi din care 1423 erau cadre didactice sau antrenori restul fiind personal auxiliar.

Important de retinut este faptul ca la cele 67 de federatii sportive nationale erau legitimati un numar de 255.000 de sportivi din care doar 41.685 erau elevi, 125.000 erau legitimati la fotbal ramanand ca diferenta sa o regasim la celelalte 66 de federatii.

Pentru a intelege cum a fost construita aceasta strategie, permiteti-mi sa va prezint in acest capitol, cateva informatii generale, legate de scop si caile de materializare propuse.

1. Scop
Scopul acestei lucrari este de a construi o Strategie Nationala de Dezvoltare a domeniilor Educatie Fizica, Sport si a Politicilor pentru Tineret in România pentru perioada 2012-2024, de a identifica căile unei dezvoltări continue, a unei organizări şi funcţionări performante, de aplicare corectă a prevederilor legislaţiei europene în vigoare şi de corelare a legislaţiei noastre cu cea a UE în scopul obţinerii următoarelor deziderate majore:
 România – o ţară cu o populaţie sănătoasă şi viguroasă;
 România – o ţară cu o populaţie cu o educaţie şi o capacitate de comunicare interumană exersată inclusiv prin educaţia fizică şi practicarea sportului;
 România – o ţară de excelenţă, vizibilă în lume prin valorile sale sportive de excepţie.

2. Obiective generale
a) îmbunătăţirea stării de sănătate, creşterea nivelului de educaţie, socializarea populaţiei şi prin practicarea educaţiei fizice şi a sportului, ameliorarea potenţialului psiho-biomotric şi intelectual al populaţiei tinere prin dezvoltarea activităţilor de educaţie fizică şcolară şi universitară;
b) perfecţionarea organizării şi funcţionării sistemului naţional de educaţie fizică şi sport;
c) promovarea valenţelor cultural-educative ale sportului şi educaţiei fizice, a spiritului de toleranţă şi fair-play în societate, promovarea măsurilor de prevenire, de educaţie şi de sancţionare a actelor de dopaj şi violenţă în sport;
d) optimizarea activităţilor sportive şcolare şi universitare în cadrul asociaţiilor sportive şcolare şi universitare, precum şi în unităţile de învăţământ în care este organizat învăţământul sportiv integrat şi suplimentar;
e) optimizarea activităţilor din cadrul „Programului Naţional Sportul pentru toţi” la nivel naţional, regional şi local;
f) dezvoltarea si optimizarea activităţilor din cadrul „Programului Naţional de Promovare a Sportului de Performanţă”;
g) dezvoltarea şi finantarea adecvata a „Programului Naţional de Întreţinere a Bazelor Sportive”;
h) elaborarea unor programe speciale pentru dezvoltarea activităţilor sportive în mediul rural, în corelaţie cu programele naţionale de dezvoltare rurală;
i) optimizarea formarii şi perfecţionarea resurselor umane din domeniul educaţiei fizice şi a sportului;
j) creşterea contribuţiei cercetării ştiinţifice şi a medicinii sportive pentru susţinerea şi dezvoltarea domeniului;
k) utilizarea eficientă şi transparentă a fondurilor publice alocate finanţării programelor sportive şcolare şi universitare;
l) construirea de noi baze sportive şcolare şi universitare şi modernizarea bazelor sportive existente, precum şi construirea unor baze sportive moderne pentru centrele olimpice de pregătire şi pentru loturile naţionale reprezentative, construirea unor complexe sportive de interes naţional – stadioane, bazine de înot, patinoare, săli polivalente;
m) dezvoltarea relaţiilor şi schimburilor internaţionale în domeniul educaţiei fizice şi sportului, în concordanţă cu politica externă a României.

3. Condiţii generale de aplicare a strategiei
a) implicarea societăţii civile, integrarea tuturor membrilor comunităţii locale în acţiunile de promovare a educaţiei prin sport;
b) promovarea valorilor democraţiei, integrităţii, spiritului de fair-play, respectului, egalităţii, nediscriminării;

c) transparenţă în alocarea fondurilor financiare; participarea cluburilor sportive la licitaţii de programe pentru calendarul anual sportiv;
d) stimularea excelenţei în toate sporturile, creşterea numărului de sportivi de înaltă performanţă cu rezultate remarcabile;
e) încurajarea parteneriatelor între şcoli, licee, universităţi, consilii locale, asociaţii sportive în vederea dezvoltării sistemului naţional de educaţie fizică şi sport prin modernizarea, construirea şi întreţinerea bazelor sportive, precum şi prin organizarea şi dezvoltarea unor acţiuni/competiţii care să contribuie la îmbunătăţirea stării generale de sănătate şi a promovării performanţei şi spiritului de fair-play;
f) extinderea participării copiilor şi tinerilor la activităţile sportive organizate în cadrul sistemului preuniversitar şi universitar, precum şi la acţiunile între comunităţi;
g) promovarea tipului de educaţie prin sport, prin promovarea mişcării şi cultivarea gustului pentru participare la competiţie în familie ca mijloc de dezvoltare individuală şi de combaterea a efectelor nocive ale sedentarismului şi lipsei de mişcare, a criminalităţii şi a consumului de substanţe interzise;
h) combaterea şi prevenirea dopajului în sport;
i) prevenirea şi combaterea violenţei în sport;
j) dezvoltarea fenomenului voluntariatului în sport, precum şi a implicării animatorilor în circuitul sportiv;
k) afirmarea valorilor etice, a imaginii sportului şi a publicităţii sportive;
4. Caracteristicile generale ale Strategiei în domeniul Educaţiei Fizice şi a Sportului
Strategia în domeniul educaţiei fizice şi a sportului are ca scop responsabilizarea individului şi includerea în cadrul sistemului său valoric referenţial a educaţiei prin sport şi cultivarea mişcării şi a exerciţiilor fizice ca mijloace de dezvoltare psiho-somatică.
Factorii-cheie care vor determina această implicare sunt:
• individul în sine;
• familia ca mediu responsabil şi exemplu în educaţia individuală;
• şcoala ca mediu de iniţiere, formare individuală şi consolidare a cunoştinţelor acumulate;
• structurile sportive cu rol de iniţiere şi formare sportivă;
• comunitatea locală ca mediu de provenienţă şi inoculare a sentimentului de apartenenţă la grup;
• societatea cu toate componentele ei;
• factorul politic – cu rolul de iniţiator, catalizator şi care contribuie alături de statul român la garantarea accesului la educaţie, la dreptul de folosire a infrastructurii şi a bazelor sportive – încurajează educaţia prin sport ca mijloc de dezvoltare, asigură îndeplinirea dezideratelor naţionale în materie de educaţie fizică şi sport.

Structura conceptuală a organizării Sistemului de Educaţie Fizică şi Sport din România.

Nivele de organizare şi obiective

Concepţia care stă la baza misiunii privind desfăşurarea activităţilor de educaţie fizică şi sport implică aplicarea mijloacelor şi metodelor specifice acestora încă din primele zile de viaţă, până la vârstele senectuţii.(Fig.1)

Obiectivele nivelelor activităţilor de practicare a exerciţiilor fizice:

Nivelul 1 – Implicare-Aderare, având ca obiective principale: atragerea şi implicarea cetăţenilor în forme simple de practicare a exerciţiilor fizice pentru educaţie, sănătate şi socializare; dezvoltarea motricităţii generale şi inteligenţei; favorizarea proceselor de creştere şi dezvoltare armonioasă.
Nivelul 2 – Integrare-Adaptare. Obiectivele principale: integrarea într-o formă mai mult sau mai puţin organizată de practicare a educaţiei fizice şi sportului în şcoală, în afara acesteia, după încheierea şcolarităţii şi cuprinderea altor cetăţeni dornici de practicare a exerciţiilor fizice; educaţie; sănătate; dezvoltarea motricităţii generale şi specifice; integrarea socială şi creşterea calităţii vieţii.

Nivelul 3 – Practicare sistematică. Obiectivele principale constau în dezvoltarea capacităţii de performanţă şi participarea la un sistem competiţional organizat pe ramuri de sport şi nivele; menţinerea sănătăţii; viaţă activă; perfecţionarea priceperilor şi deprinderilor tehnice; dezvoltarea capacităţii funcţionale şi de adaptare la diferite tipuri de efort.

Nivelul 4 – Consacrare în activitatea sportivă de performanţă. Obiectivele acestui nivel sunt: maximizarea capacităţii de performanţă, stabilirea de recorduri şi integrarea în sfera excelenţei umane.
Strategia propusă ţine cont de:
a. Stadiul actual al practicării şi dezvoltării EFS la nivel naţional
În contextul actual, au fost identificate câteva aspecte-cheie care frânează practicarea activităţilor EFS şi performanţa sportivă:
• nu sunt suficiente oportunităţi de practicare a sportului pentru copii şi tineri;
• părăsirea şcolii de către elev este de multe ori echivalentă cu încetarea activităţilor sale fizice şi sportive;
• abandonul şcolar a ajuns la cote alarmante în ultimii 21 de ani neexistând egalitate de şanse, acces la informaţie, limitându-se mai mult sau mai puţin voit accesul persoanelor la baze sportive;
• scade interesul pentru activităţi sportive pe măsură ce individul îmbătrâneşte, iar participarea sa activă la acestea se diminuează, calitativ şi cantitativ;
• există multiple obstacole în calea progresului şi afirmării pentru indivizii cu bun potenţial de a ajunge la performanţe de vârf;
• organizarea şi managementul în domeniul activităţii sportive sunt adesea fragmentate şi neprofesionale.
În plus, la nivel internaţional, cu repercusiuni pe plan naţional, sportul se confruntă cu pericole şi provocări nou-apărute precum presiunea comercială, exploatarea tinerilor sportivi, dopajul, rasismul, violenţa, corupţia şi spălarea banilor.

b. Viziunea privind realizarea sistemului de educaţie fizică şi sport
Interesul de a investi într-o politică coerentă de E.F.S. este determinat de cel puţin câteva beneficii indubitabile pentru individ, societate şi naţiune:
• Beneficiile activităţii fizice asupra sănătăţii individului sunt unanim acceptate. OMS consideră că 30 de minute de activitate fizică moderată zilnică la adulţi şi 60 de minute la copii reduc considerabil riscurile de accidentare, riscurile de apariţie a bolilor cardiovasculare, accidentelor cerebrale, obezităţii şi chiar a anumitor forme de cancer.
• Cheltuielile din sistemul sanitar asociate contracarării acestor riscuri scad într-o proporţie de 1-3,7 (1 dolar investit în sport scuteşte sistemul de sănătate de o cheltuială de 3,7 dolari pentru tratarea bolilor).
• Există o legătură bilaterală şi condiţionată între nivelul de educaţie, productivitate într-o economie sanantoasa şi nivelul participării în activităţile de EFS. Practicarea activităţilor fizice la nivel de comunitate conduce la creşterea incluziunii sociale.
• Practicarea activităţilor fizice conduce la scăderea ratei violenţei, a criminalităţii şi consumului de droguri.
• Este necesară încurajarea unei culturi de masă în privinţa participării la activităţi fizice şi competiţii sportive, cu o ţintă de participare de 40-45% din populaţie. Acest deziderat trebuie pus în contextul mai larg al unui parteneriat între autoritatea guvernamentală, sectorul privat şi organizaţiile neguvernamentale şi de voluntari.
• Succesul obţinut de sportivii români în marile competiţii internaţionale induce, la nivel naţional un sentiment de prestigiu şi de mândrie naţională şi creeaza modele de urmat pentru generaţia tânără.
• Dezvoltarea sistemului educaţiei fizice şi a sportului şi a politicilor pentru tineret conduc la crearea de noi locuri de muncă şi dezvoltare economică.
• Viziunea pe termen lung privind locul şi rolul EFS ţinteşte către creşterea gradului de participare a persoanei la viaţa socială – cu accent pe grupurile dezavantajate, către ridicarea semnificativă a nivelului practicării sportului şi activităţilor fizice şi către obţinerea de rezultate în competiţiile internaţionale.

In viitorul capitol vom dezbate si analiza starea de sanatate si indicii de mortalitate in Romania, cine suntem si incotro de indreptam?