A fost publicat Raportul de Performanță al ANAF pentru anul 2025 care indică încasări de venituri nete în valoare de 511,65 miliarde de lei, în creștere cu peste 11% față de 2024. În același timp, gap-ul fiscal (diferența dintre sumele declarate și cele colectate) a depășit 40 de miliarde de lei, iar arieratele noi s-au ridicat la 76,95 miliarde de lei.

• valoarea impozitului pe profit colectată in 2025 a fost de 40,91 miliarde lei, mai mare cu 5,04 miliarde lei față de anul fiscal 2024;
• dacă luam de reper procentul de 20% la volumul total al impozitului pe profit am avea  8,182 miliarde lei la dispoziție pentru actul de sponsorizare;
• pentru ca se ia în calcul și pragul maximal de 0,75% din cifra de afaceri am avut la dispoziție în 2025 aproximativ 4,7 miliarde lei – suma estimată care putea fi utilizată pentru sponsorizări;

Nota: În anul fiscal 2024 au fost disponibili pentru sponsorizare 5,3 miliarde lei și au fost accesați doar 16,7% (900 milioane lei)! Din păcate Raportul pentru anul 2025 nu are această cifră publicată dar o vom solicita oficial și o vom publica!

• De ce România nu este o ţară performantă economic și de ce suntem o naţiune bolnavicioasă?
• De ce nu ne vom mai califica în viitor la Campionate Mondiale și Jocurile Olimpice la sporturile de echipă?
• De ce nu este lucrativă în România pârghia sponsorizării?

În România, la modul declarativ, sportul este ,,domeniu de interes national’’, ,,cel mai bun ambasador’’, iar lista poate continua cu ,,mediul în care devenim mai buni’’ și multe sintagme frumoase.

În realitate, sportul NU este domeniu de interes national, este cel mai bun ambasador dar meritul nu este al autorităţii guvernante ci mai degraba al familiei (vezi cazurile fericite Simona Halep și David Popovici).

Deși în toate statele dezvoltate, sportul și educaţia fizică fac parte integrantă din educaţia generală a individului, la noi această regulă nu se aplică. Avem doar 1 ora de educaţie fizică la nivel liceal, asociaţiile sportive școlare sunt inactive, nefinanţate și neorganizate! Nu avem definitivat și aprobat ,,Programul Național pentru Sport în Învățământul Preuniversitar, pentru Promovarea Educației Fizice și Sportului în rândul elevilor’’! Nu avem implementat deși este definit ,,Regulamentul de Organizare și Desfășurare a Activităţilor în Asociaţiile Sportive Şcolare’’!

Mai pe înţelesul tuturor, veriga cea mai importantă în piramida sportului românesc NU este funcţională! Fără sport școlar nu putem discuta despre sport universitar și nici despre sport de performanţă! Studenţii sportivi nu vin de pe Luna! Ei vin din mediul preuniversitar!

Avem o naţiune bolnăvicioasă, ocupăm locul 1 în Europa la obezitate, alocăm anual între 2.4 și 3.3 procente din PIB pentru educaţie cu toate că avem o prevedere clară constituţională: 6% din PIB pentru educaţie!

Bineînţeles, dacă la nivel mondial performanţa economică a unei naţiuni este direct proporţională cu starea generală de sănătate și nivelul de educaţie, la noi această regulă evidenţiază clar ce ne lipsește:

1. preocuparea pentru educaţie;
2. preocuparea pentru dezvoltarea domeniilor educaţie fizică și sport;
3. găsim bani pentru toate ,,proiectele de ţară’’ dar nu gasim bani pentru educaţie!

Un proverb japonez spune: ,,Sursa tuturor nenorocirilor este neatenţia’’!

Finanţarea în sport nu este suficientă!

Suntem subfinanţati, cei mai mulţi bani merg către activitatea din ligile de seniori populate preponderant cu sportivi străini nu către proiectele pentru copii și juniori, nu avem regulamente de finanţare la nivelul administraţiilor publice locale iar sportul privat este aproape în stare de comă pentru că finanţăm doar structurile de drept public.

Unul dintre cele mai importante principii internaţionale din sport, cel al ,,autonomiei’’, este încălcat flagrant în ţara noastră: imixtiunea factorului politic în actul de management sportiv. Regula spune clar: chiar dacă finanţăm din bani publici (dar nu mai mult de 49% din bugetul anual) nu numim politic managerii sportivi si mai ales nu interferăm și nu le spunem ce să facă cu banii!

Un alt principiu universal recunoscut este cel al ,, transparenţei și egalităţii de șanse’’ pentru structurile sportive și participanţii la competiţie. În România, o structura sportivă privată NU este egală cu o structură de drept public! Cea privată se chinuie și fără taxele încasate de la părinţi nu ar supravieţui, în timp ce structura de drept public cheltuie bugete imense, de cele mai multe ori pe activităţi inutile.

Avem o discuţie interminabilă pe tema ,,de ce sportul românesc se face doar pe bani publici sau pe bani parintilor’’? La această întrebare eu am răspunsuri dar și solutii!

Voinţa politică lipsește!

De ce mecanismul sponsorizării nu este functional în România!?

• pentru ca nu avem un Regulament de punere în aplicare a Legii Sponsorizării! Cine trebuie să îl emită!? ANAF! De ce nu îl emite!? Simplu! Există o concepție greșită prin care accesarea sponsorizărilor scade veniturile bugetare, concept absolut GREȘIT! Sponsorizările în sport ar merge către achiziții de materiale și servicii care ar aduce colectări mai mari de TVA și bineînțeles către plata salariilor și investiții în infrastructura care ar aduce contribuţii și impozite mai mari la bugetul de stat! Rolul acestui Regulament ar fi cel de a crea cadrul organizatoric prin care prevederea existentă (dar nerespectată) de a nu ,,sponsoriza rudele de până la gradul IV precum și fundaţiile și organizaţiile proprii’’ să fie monitorizată, de a stabili măsuri pugnitive pentru nerespectarea acestei prevederi, de a impune respectarea unui regim transparent privind alocarea sponsorizarilor!
• pentru ca nu înțelegem să modificăm acest context (20% din impozitul pe profit dar nu mai mult de 0,75% din cifra de afaceri)! Suntem un popor creativ și inteligent! Aceste prevederi sunt stabilite în acord cu același concept GREȘIT (micșorarea veniturilor bugetare)! Banii din sponsorizare ar contribui la o dezvoltare a sportului, mai ales a celui privat! Pe fondul discuției interminabile pe tema ,,sportul românesc doar pe bani publici” dar și al unei realități triste ,,doar pe banii părinților” la nivel de copii și juniori, se pune întrebarea: cine are interesul ca sportul românesc sa se zbată în mizerie și sa nu se dezvolte!?
• pentru ca am eliminat in 2024 posibilitatea acordării sponsorizării de către IMM uri (20 % din impozitul pe cifra de afaceri). România avea la începutul anului 2024 aproximativ 850.000 – 900.000 de IMM-uri active, dintre care majoritatea covârșitoare alegeau regimul microîntreprinderilor datorită taxării mai mici. Din anul fiscal 2025, plafonul de trecere a microîntreprinderilor la impozit pe profit (16%) a fost scăzut la 250.000 euro (de la 500.000 euro). Ca atare, ponderea firmelor a devenit mult mai înclinată spre impozit pe profit, după ce peste 130.000 de companii au trecut de la impozit pe venit la impozit pe profit într-un singur an anterior. Chiar și așa, au rămas active 750.000 de IMM uri care au la general o cifra mare de afaceri (aproximativ 1.85 miliarde euro)! Eliminarea prevederii legislative prin care 20% din impozitul pe cifra de afaceri al IMM urilor putea fi direcţionată către sponsorizare a fost una neinspirată și proastă!

Care este soluția!?

A. Crearea unui cadru legislativ prin care sponsorul să fie încurajat să acorde sponsorizări iar beneficiarii să își dezvolte politicile de marketing și comunicare, iar dacă ne referim la sport să dezvoltăm ceea ce de ani buni tot spun: Industria Sportului!

Măsuri propuse

• Eliminarea pragului de 0.75% din cifra de afaceri din mecanismul sponsorizarii;
• Introducerea unui mecansim stimulativ pentru cei care sponsorizează în sensul păstrării procentului de 20% din impozitul pe profit și aplicarea unei noi reguli prin care 5% din diferenţa de plată a impozitului pe profit să rămână sponsorului pentru reinvestire;
• Reintroducerea prevederii prin care IMM urile pot sponsoriza în limita procentului de 20% din impozitul pe venit la care adaugam regula stimulativă ca 5% din diferenţa de plată a impozitului pe cifra de afaceri să rămână sponsorului pentru reinvestire;
• Stabilirea Regulamentului de punere in aplicare a Legii Sponsorizării, desfiinţarea fundaţiilor propria înfiinţate de marile companii (de stat, cu capital mixt si multinaţionale);
• Introducerea unei taxe pentru sport pentru toate societăţile comerciale active (in special pentru companiile nationale);

Ce se va întâmpla?

• Agenţii economici vor căuta să sponsorizeze proiecte cu vizibilitate prin care numele și logoul lor vor deveni mai cunoscute;
• La nivel de comunităţi locale, brandurile competitive vor deveni mult mai vizibile și comunitatea locală va empatiza cu astfel de activităţi economice prin consum și promovare;
• Beneficiarii vor fi nevoiţi să își dezvolte activităţile de marketing și comunicare, pentru a deveni mai vizibili, pentru a mulţumi cerinţele sponsorilor privind promovarea dar și pentru a arăta modul în care au fost folosiţi bani din sponsorizare (pentru activitate, infrastructură, etc);
• Se va dezvolta Industria Sportului prin toate activităţile conexe: producţia și comercializarea echipamentului sportiv, transport, servicii de cazare și masa, asigurări, ticketing, produse de nutriţie, infrastructură, etc;
• Vor crește încasările la bugetul de stat;
• În câţiva ani, coroborat și cu alte măsuri de reorganizare a sportului, se va transfera sarcina financiară de pe umerii statutului pe cel al mediului privat în sport, cultură și alte domenii;

B. Administraţiile publice locale (toate Consiliile Judeţene si Consiliul General al Municipiului București, toate Consiliile Locale și Consiliile Locale ale Primariilor de Sector ale Municipiului Bucuresti) trebuie să aprobe Regulamentul de Finaţare al Proiectelor și Programelor Sportive, să construiască infrastructura sportivă și să finanţeze transparent activitatea structurilor sportive (asociaţiile sportive școlare, asociaţiile sportive universitare, alte structure sportive private).

C. Autoritatea guvernantă în sport (astăzi Agenţia Naţională Pentru Sport) trebuie să își întărească activitatea de supraveghere și control dar mai ales să dezvolte un departament de strategii și politici publice cu oameni competenţi. Ar mai trebui de asemenea să finanţeze proiecte și programe sportive prin directiile judeţene pentru sport (dacă nu greșesc ultima finanţare a fost în 2010).

Puteţi descarca de aici: Raportul de Performanță al ANAF pentru anul 2025