Pactul National Pentru Sport – o necesitate imediata!

Pactul Naţional Pentru Sport reprezintă singura alternativă viabilă de a relansa sportul românesc. Facem un apel pe această cale la: Preşedinţia României, Parlamentul României şi toate partidele politice, Guvernul şi ministerele de resort cu implicaţii în domeniul Sportului şi politicilor pentru Tineret (Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Educaţiei Nationale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice), Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, societatea civilă, pentru a deveni semnatarii Pactului Naţional pentru Sport şi vă solicităm acordul pentru:

  1. Aprobarea în Parlamentul României, la pachet, a urmatoarelor proiecte legislative: Strategia Naţională pentru Sport şi a Planului de Dezvoltare pe Termen Lung a Sportului Românesc (2019-2040), modificarea şi completarea Legii 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului, modificarea şi completarea  legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal al României, modificarea și completarea legii nr. 500/2002 a Finanţelor Publice.
  2. Acordarea, prin acest demers legislativ, a statutului de ,,Domeniu de Interes Naţional’’ sportului românesc şi politicilor pentru tineret.

 

Încercările separate ale oamenilor politici dar şi de sport de a aduce modificări cadrului legislativ, sunt de cele mai multe ori (cu mici excepţii) sortite eşecului. De asemenea, faptul că de multe ori intervenim pe Legea Educaţiei Fizice şi Sportului şi/sau pe alte acte normative cu incidenţă în domeniul sportului, fără a sincroniza toate actele normative conexe şi fără să ne gândim la eventualele urmări nefaste, induce opiniei publice starea de confuzie şi bineînţeles de nemulţumire. Autoritatea guvernantă în sport este Ministerul Tineretului şi Sportului. Este imperios necesar să întărim poziţia şi rolul autorităţii guvernante în sport,  astfel încât orice iniţiativă legislativă din domeniul Sportului să facă implicit obiectul iniţiativei autorităţii guvernante. Punctele de vedere scrise în varianta ,,repede – înainte’’ la proiectele de legislaţie initiate de alte entităţi nu sunt soluţia cea mai inspirată pentru însănătoşirea domeniului, fără un studiu atent al impactului pe care modificarea propusă o are asupra sistemului.

În contextul actual legislativ, încercarea de a reorganiza sportul românesc are nevoie de o mai temeinică aprofundare şi o bună cunoaştere a problematicii domeniului. Pornind de la această analiză, am identificat aspecte care necesită modificări importante ale legislaţiei. Trebuie să dezvoltăm sportul şcolar şi universitar ca bază a piramidei sportului românesc şi deasemenea avem nevoie de un pachet de modificari legislative care să permită structurilor sportive să implementeze un management performant, cu pârghii lucrative şi o finanţare corespunzatoare pentru a putea implementa  programe de dezvoltare durabilă.

Măsurile propuse prin Pactul Naţional pentru Sport au drept scop reorganizarea sistemului, stabilirea unor obiective privind activitatea, resursa umana, infrastructura şi relaţiile internaţionale pe termen scurt, mediu şi lung (5 cicluri olimpice).

Pornind de la premizele:

– sportul este cel mai bun ambasador al României;

– performanţa sportivă este rezultanta educaţiei în timp;

– performanţa economiei naţionale este direct proporţională cu starea generală de sănătate şi nivelul de educaţie a naţiunii,

 

trebuie concentrate toate eforturile de natura financiară şi umană pentru construirea unui sistem piramidal funcţional cu baza în şcoală. Orice program sportiv iniţiat astăzi în scopul măririi numărului de practicanţi, al selecţiei şi îndrumării către sportul de performanţă a elementelor cu reale calităţi, are nevoie de o periodă cuprinsă între 8-12 ani pentru a obţine rezultate la nivel de mare performanţă, în plan internaţional. De asemenea, vom avea sport universitar, după 8-12 ani de la demararea unui program de reorganizare în mediul preuniversitar.

 

Ce ne propunem?

 

  1. Reorganizarea sistemului. Consolidarea rolului actanţilor principali MTS şi MEN în acest proces al reorganizării şi implicarea mai activă a celorlalte ministere. Monitorizarea măsurilor din Programul de Dezvoltare şi stabilrea pârghiilor de intervenţie acolo unde este cazul pentru optimizare.

Piramida sportului românesc trebuie să îşi construiască fundaţia pe sportul şcolar şi universitar, unde masa critică o reprezintă cei aproximativ 4 milioane de elevi si studenti. Soluţia o reprezintă reorganizarea Asociatiilor Sportive Scolare si a Asociatiilor Sportive Universitare, finanţarea acestora, parteneriatele cu structurile sportive care au ca obiect de activitate performanţa sportivă, pentru aplicarea criteriilor specifice pe ramură de sport la vârsta potrivită, îndrumarea către sportul de performanţă a elevilor talentaţi. Federaţiile Sportive Naţionale trebuie să devină partenere cu Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar în organizarea campionatelor naţionale sportive scolare şi universitare. De asemenea, este imperios necesar ca ora de educatie fizica şi sport de 45 de min., ca disciplină în trunchiul comun MEN, să fie separată de activitatea sportivă care se organizează şi se desfăşoară doar în cadrul structurilor sportive sub formă de şedinţe de antrenament pe perioada a 60-90-120 min, în funcţie de specificul ramurii sportive. Protocolul de Colaborare dintre MTS şi MEN trebuie extins şi la nivelul celorlalte ministere de resort cu implicaţii în acest domeniu. Implementarea măsurilor din Planul de Dezvoltare trebuie monitorizata şi stabilite pârgiile de intervenţie acolo unde este cazul, pentru optimizare.

 

  1. Rezolvarea problemei Finanţării.

Sportul românesc se bazează într-o proporţie prea mare pe fondurile alocate de administraţiile publice centrale şi locale, banii provenind din sponsorizari şi investiţii private fiind insignifianţi (vezi Expunerea de Motive pentru proiectul de modificare a Codului Fiscal). Mai mult decât atât, unele autoritati înteleg gresit mecanismul finanţării programelor sportive. Deşi au obligaţia de a sprijini practicarea şi organizarea activităţilor sportive, drepturi garantate de stat prin legislatie (art. 3 alin (1) din legea EFS 69/2000), unele administraţii publice consideră, în mod eronat, că doar ,,pot’’, neavând in fapt nicio obligaţie, invocând principiul autonomiei locale.

Legea 69/2000, Art. 3 alin (1) ,,Autorităţile administraţiei publice, unităţile şi instituţiile de învăţământ, instituţiile sportive, precum şi organismele neguvernamentale de profil au obligaţia să sprijine sportul pentru toţi şi sportul de performanta şi să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale.’’

Sponsorizarea reprezinta o parghie nelucrativa, banii din publicitate si drepturi tv sunt putini. Marketingul sportiv este inexistent şi neperformant, fiind printre altele si o rezultanta a calitatii spectacolului sportiv de slabă calitate de multe ori, a dezinteresului publicului spectator pentru evenimentele sportive, a lipsei de interes a televiziunilor de a transmite aceste evenimente, lipsa de interes a sponsorilor de a se implica în actul de sponsorizare şi de a investi în publicitate prin sport. Soluţia o reprezintă efectuarea de demersuri, astfel încat sponsorizarea sa devina o pârghie lucrativă, modificarea Codului Fiscal şi repectarea prevederilor Legii Sponsorizarii în ceea ce priveste controlul, respectiv imposibilitatea sponsorizarii fundaţiilor proprii şi a organizaţiilor subordonate (vezi cazul companiilor multinaţionale). Avem nevoie ca programele sportive naţionale stabilite de MTS prin OM 664/2018 să fie finanţate de către administraţiile publice centrale şi locale, în conformitate cu prevederile Codului Administrativ coroborat cu prevederile art. 67 din Legea EFS 69/2000 cu modificările şi completările ulterioare, în sensul stabilirii unui Regulament de Finanţare care să respecte principiul transparenţei, egalităţii de şanse, precum şi a legislaţiei privind acordarea ajutorului de stat.

 

  1. Respectarea principiului autonomiei în sport. 

Unul din principiile cele mai importante promovate de toate organizaţiile internaţionale este nerespectat în România, iar forma de functionare, cu structuri sportive de drept public, este una neperformantă şi păguboasă. Interferenţa oamenilor politici în actul managerial sportiv este una nocivă şi de cele mai multe ori conduce la accelerarea eşecului unui proiect. Alternativa o reprezintă descentralizarea, investiţiile efectuate de către  administraţiile publice centrale şi locale în programe sportive de dezvoltare a activitatii si infrastructurii sportive (P1, P2, P3, P4, P5).

 

  1. Construirea unui cadru legislativ sănătos şi coerent.

Legislaţia trebuie să confere cadrul organizatoric şi pârghiile de lucru care să conducă la îmbunătăţirea stării generale de sănătate a naţiunii, iar performanţa sportivă să fie o rezultantă a educaţiei în timp. Legislaţia privind fiscalitatea si utilizarea fondurilor trebuie regândită astfel încat, chiar dacă pentru resuscitarea sistemului este nevoie de o investitie masivă din fonduri publice, odata cu dezvoltarea si consolidarea sistemului privat sarcina financiara sa fie transferata pe umerii privatului. Administraţiile publice centrale şi locale trebuie să se preocupe de investiţii în infrastructura  sportivă (construire, modernizare şi întreţinere), în programe de dezvoltare a sportului şcolar şi universitar şi în finanţarea reprezentării în cele mai bune condiţii în competiţiile internaţionale. Sportul profesionist trebuie să devină, în timp, exclusiv sarcina ligilor profesioniste, care sa aibă acces la fonduri publice în proporţiile stabilite de legislaţia internaţională şi surse consistente din mediul privat.

 

  1. Rezolvarea problemei infrastructurii sportive. Accesul elevilor şi studenţilor în bazele sportive existente. Stabilirea unei strategii de dezvoltare a infrastructurii (modernizare, întreţinere şi construire), astfel încât România să poată candida în viitor pentru organizarea  unor evenimente sportive internaţionale.

Infrastuctura din sistemul naţional pentru educaţie fizică şi sport este în proporţie de 75% una de nivelul anilor 1980. Ea este insuficientă şi de calitate slabă.

Materializarea proiectelor recente privind construirea baze sportive noi şi moderne reprezintă paşi timizi în încercarea de aliniere a României la circuitul internaţional de facilităţi sportive care să contribuie la popularizarea sportului, dar mai ales la implicarea activă a cetăţenilor în sport şi la îmbrăţişarea practicării în mod regulat, de către aceştia, a exerciţiilor fizice.

Multe dintre bazele sportive construite înainte de 1989, rămase în picioare, au acum o imagine dezolantă, ce oglindeşte starea actuală a sportului românesc. Subterfugiile legislative, nepăsarea administratorilor sau retrocedarea terenurilor a permis ca multe dintre bazele sportive din perioada comunistă să fie abandonate sau demolate pentru a face loc unor proiecte imobiliare.

,,MTS nu a întocmit un Registru al Bazelor Sportive şi nu a acordat atenţia cuvenită activităţii de omologare a bazelor sportive şi de înscriere a acestora în Registrul Bazelor Sportive Omologate’’ *sursa Raport Curtea de Conturi 2013

*

Planul de dezvoltare a sportului pe termen lung, trebuie să reprezinte Momentul ,,0’’ al sportului romanesc, fără de care orice efort este inutil. Lipsa unei strategii de dezvoltare a acestui domeniu face ca activitatea să fie haotica şi din pacate resursele financiare, şi aşa puţine,  sunt acum cheltuite de multe ori ineficient. Această strategie trebuie aprobată pentru minim 5 cicluri olimpice (20 de ani) şi trebuie să conţină un Plan de Dezvoltare cu măsuri pe termen scurt, mediu şi lung (exemplu: Duma de Stat a Rusiei a aprobat în anul 2007 Planul de Dezvoltare pe Termen Lung pentru o perioadă de 32 de ani).

De asemenea, acest plan de măsuri trebuie aprobat de către Parlamentul Romaniei astfel încât, oricine ar veni la guvernare, să nu poată modifica major proiectele începute.

România are nevoie de o reaşezare a domeniului sport pe fundamente stabile, care să garanteze dezvoltarea durabilă în contextul respectării principiului autonomiei în sport, a finanţării suficiente şi asigurării cadrului optim de dezvoltare a industriei sportului.

 

Anexam prezentei:

 

  1. Strategia Naţională de Dezvoltare a Sportului pentru perioada 2019-2040 /Proiect in lucru MTS&MEN;

OM comun MTS&MEN Protocol Colaborare

  1. Plan desfăşurat de acţiuni propuse pe termen scurt, mediu şi lung pentru reorganizarea sportului în Romania (ANEXA la Strategie);

Plan desfasurat de actiuni pentru reorganizarea sportului

  1. Propuneri de Reorganizare a Sportului Şcolar şi Universitar;

METODOLOGIA ORGANIZARII SI DESFASURARII ACTIVITATILOR SPORTIVE IN CADRUL ASS

Anexa 1_PV_Constituire ASS_ Model

Anexa 2_Contract Comodat Sediul Social_Model

Anexa 3_Contract Societate Particulara_Model

Anexa 4_Cerere de Legitimare_Model

Ghid_Infiintare ASS

Studiu_ Judetul IASI_proiect pilot Reorganizare Sport Scolar

REGULAMENT ORGANIZARE SI DESFASURARE ACTIVITATE ASU uri

 

  1. Proiect de modificare şi completare a Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal al României în ceea ce priveşte mecanismul sponsorizării (Expunere de Motive şi Proiect Modificare Legislativă – este în dezbatere în Camera Deputaţilor. Trebuie completat cu amendament);

Expunere de Motive _CFiscalSponsorizare

Proiect legislativ de modificare a codului fiscal

  1. Proiect de modificare şi completare a Legii nr. 69/2000 a Educaţiei Fizice şi Sportului (Expunere de Motive şi Proiect Modificare Legislativă – este în dezbatere în Camera Deputaţilor. Trebuie completat cu amendament);

Expunere de Motive _L69

Proiect Modificare Legea 69_2000

  1. Proiect de modificare şi completare a Legii nr. 500/2002 a Finanţelor Publice (Expunere de Motive şi Proiect Modificare Legislativă – este un demers extrem de util finanţării activităţilor sportive);

Expunere de Motive_

LFP Proiect Modificare Legea Finantelor Publice

Comments: no replies

Join in: leave your comment